www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Funcția de ambiguitate

Cât de bine poate un radar să distingă două ținte aflate la distanțe diferite și care se deplasează cu viteze diferite? Un instrument important pentru a răspunde la această întrebare este funcția de ambiguitate (AF). Aceasta arată cum depinde semnalul de ieșire al unui filtru adaptat de timpul de propagare al semnalului și de frecvența Doppler. Astfel, se poate evalua cât de potrivită este o anumită formă de undă radar pentru aplicația prevăzută.

Funcția de ambiguitate este o funcție bidimensională χ(τ, fD). În această funcție, τ reprezintă deplasarea în timp, iar fD reprezintă frecvența Doppler a semnalului analizat. Funcția descrie răspunsul unui filtru adaptat (matched filter, MF) la versiuni ale unei forme de undă cunoscute, deplasate în timp și în frecvență Doppler. Forma sa este determinată de forma de undă utilizată și de filtrul adaptat acesteia, nu de numărul sau dispunerea țintelor într-un anumit scenariu radar.

În timpul proiectării unui echipament radar, funcția de ambiguitate poate ajuta la alegerea unei forme de undă transmise (waveform) adecvate. Un aspect deosebit de important este cât de clar pot fi deosebite ecourile cu timpi de propagare și frecvențe Doppler diferite. Timpul de propagare este legat de distanța până la ținta radar, iar frecvența Doppler de viteza radială a acesteia. Prin urmare, funcția de ambiguitate permite identificarea unor caracteristici importante ale rezoluției în distanță și ale rezoluției Doppler.

Filtrul adaptat este utilizat pentru detectarea cât mai sigură a unei forme de undă cunoscute în prezența zgomotului. În cazul zgomotului alb, pentru semnalul corespunzător și la momentul de eșantionare prevăzut, acesta asigură cel mai mare raport semnal/zgomot posibil. Din poziția temporală a maximului de ieșire se poate determina timpul de propagare al semnalului recepționat. Dacă frecvența semnalului recepționat este modificată prin efectul Doppler, răspunsul filtrului se poate modifica. Răspunsul la impuls al unui filtru adaptat este:

(1)

  • s* = conjugatul complex al semnalului transmis s;
  • T = momentul ales pentru maximul răspunsului filtrului;
  • t = momentul curent

Să considerăm mai întâi un semnal recepționat r(t), care reprezintă doar o copie deplasată în timp a semnalului transmis cunoscut, în banda de bază. Prin urmare, acesta nu prezintă încă o deplasare Doppler. Răspunsul χ(τ) al filtrului adaptat este atunci:

(2)

Pentru simplificare, s-a ales T = 0. În cazul unei ținte radar în mișcare, semnalul recepționat poate prezenta și o deplasare Doppler. Semnalul poate fi descris atunci astfel:

(3)

Prin introducerea acestui semnal recepționat în ecuația 2, se obține definiția funcției de ambiguitate:

(4)

Pentru fD = 0, expresia devine e⁰ = 1. Astfel, în funcție de convenția matematică aleasă, funcția de ambiguitate corespunde funcției de autocorelație a semnalului transmis s(t). În acest caz se examinează doar cât de bine corespunde semnalul unei copii a sale deplasate în timp.

Atunci când frecvența Doppler este diferită de zero, filtrul adaptat inițial nu mai este perfect adaptat formei de undă modificate. Răspunsul filtrului depinde acum atât de timpul de propagare al semnalului, cât și de deplasarea Doppler. În funcție de forma de undă, maximul de ieșire poate scădea, ceea ce reduce raportul semnal/zgomot care poate fi obținut. Funcția de ambiguitate arată cât de sensibil este un filtru la astfel de abateri.

În anumite aplicații se utilizează și filtre neadaptate (mismatched filter, MMF). Acestea pot servi, de exemplu, la suprimarea maximelor secundare nedorite ale răspunsului filtrului. În acest scop, uneori trebuie acceptată o reducere a raportului semnal/zgomot maxim posibil. Funcția de ambiguitate ajută la evaluarea caracteristicilor diferitelor forme de undă și ale diferitelor configurații de filtre.

Doppler în Hz
Întârziere în s
Funcția de ambiguitate

Figura 1: Funcția de ambiguitate a unui impuls dreptunghiular cu durata de 2 s (simulare MATLAB)

Doppler în Hz
Întârziere în s
Funcția de ambiguitate

Figura 1: Funcția de ambiguitate a unui impuls dreptunghiular cu durata de 2 s (simulare MATLAB)

Funcția de ambiguitate a unui impuls dreptunghiular

Figura 1 prezintă funcția de ambiguitate sub forma unei suprafețe tridimensionale. Cele două axe orizontale reprezintă deplasarea în timp și frecvența Doppler. Înălțimea suprafeței arată cât de puternic reacționează filtrul adaptat la un semnal cu combinația respectivă de întârziere și frecvență Doppler. Pentru un semnal care corespunde exact referinței, maximul principal se află în originea coordonatelor. Cu cât combinația analizată se îndepărtează de origine, cu atât răspunsul filtrului se poate modifica mai mult.

Ca exemplu este utilizat un impuls dreptunghiular nemodulat. Forma sa este deosebit de simplă și, prin urmare, potrivită pentru ilustrarea principiului de bază. Durata de două secunde aleasă pentru simulare servește numai pentru reprezentarea grafică. Forma impulsului transmis de un radar clasic cu impulsuri, care utilizează un modulator cu comutare (keyed on/off), poate fi descrisă astfel:

(5)

  • TPW = durata impulsului transmis (pulse width)
  • t = momentul curent în timpul trecerii semnalului prin filtru

Dacă acest impuls este reflectat de o țintă radar în mișcare, semnalul ecou poate prezenta suplimentar o frecvență Doppler. Semnalul corespunzător este:

(6)

Pentru acest impuls dreptunghiular rezultă următoarea funcție de ambiguitate:

(7)

Întârziere în s
Doppler în Hz

Figura 2: Curbele de nivel ale funcției de ambiguitate a unui impuls dreptunghiular nemodulat (simulare MATLAB)

Întârziere în s
Doppler în Hz

Figura 2: Curbele de nivel ale funcției de ambiguitate a unui impuls dreptunghiular nemodulat (simulare MATLAB)

Doppler în Hz
Răspunsul filtrului

Figura 3: Funcția de ambiguitate, secțiune de-a lungul liniei τ = 0

Doppler în Hz
Răspunsul filtrului

Figura 3: Funcția de ambiguitate, secțiune de-a lungul liniei τ = 0


Într-o reprezentare tridimensională, precum cea din figura 1, valorile exacte sunt dificil de citit. De aceea se utilizează și diagrame bidimensionale cu curbe de nivel, ca în figura 2. Curbele de nivel unesc punctele în care răspunsul filtrului are aceeași amplitudine. Astfel se poate observa mai ușor cât de repede scade răspunsul filtrului la modificarea timpului de propagare al semnalului sau a frecvenței Doppler.

O altă posibilitate este examinarea unei singure secțiuni prin funcția de ambiguitate. O secțiune de-a lungul liniei fD = 0 arată dependența de deplasarea în timp. Pentru un impuls dreptunghiular nemodulat, amplitudinea răspunsului filtrului are o formă triunghiulară, cunoscută din funcția de autocorelație a impulsului dreptunghiular.

Figura 3 prezintă, în schimb, o secțiune de-a lungul liniei τ = 0. Deplasarea în timp rămâne astfel constantă, în timp ce frecvența Doppler se modifică. Reprezentarea arată cât de sensibil reacționează filtrul adaptat la o abatere de frecvență. Aceasta explică de ce deplasări Doppler diferite nu produc același răspuns al filtrului.

Proprietățile funcției de ambiguitate

Din funcția de ambiguitate pot fi deduse câteva proprietăți generale. Pentru ecuațiile următoare se utilizează o funcție de ambiguitate normalizată la o energie a semnalului egală cu 1.

  1. Modulul funcției de ambiguitate normalizate atinge în origine (pentru τ = 0 și fᴅ = 0) valoarea maximă 1. În niciun alt punct modulul său nu poate fi mai mare. Acest lucru corespunde situației în care semnalul recepționat coincide exact cu semnalul de referință.
  2. Integrala pătratului modulului funcției de ambiguitate rămâne constantă atâta timp cât energia semnalului nu se modifică. Dacă energia semnalului este normalizată corespunzător, rezultatul este egal cu unu. Această proprietate arată că distribuția răspunsului filtrului în funcție de întârziere și de frecvența Doppler nu poate fi modificată arbitrar.
  3. Modulul funcției de ambiguitate prezintă simetrie centrală față de origine. Astfel, unei combinații de deplasare temporală pozitivă și frecvență Doppler pozitivă îi corespunde același modul atunci când semnele ambelor mărimi sunt inversate simultan. În schimb, simetria în oglindă față de fiecare axă de coordonate separat nu este valabilă pentru toate formele de undă.

    Pentru impulsul dreptunghiular nemodulat rezultă o reprezentare deosebit de simetrică. De aceea, în acest exemplu, este adesea suficient să fie prezentată doar o parte a funcției.

Funcția de ambiguitate arată astfel cum reacționează o formă de undă radar la diferențele de timp de propagare și de frecvență Doppler. Un lob principal îngust pe direcția întârzierii favorizează distingerea țintelor aflate la distanțe apropiate. În schimb, un lob principal îngust pe direcția Doppler este important pentru diferențierea frecvențelor Doppler. Caracteristicile cele mai importante depind de misiunea echipamentului radar.

Bibliografie suplimentară: