www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Ecuația radarului pentru un radar meteorologic

Prezentarea ecuației radarului în această secțiune presupune cunoașterea derivării ecuației fundamentale a radarului din secțiunea „Principiile radiolocației”. Reamintim mai jos ecuația în forma în care puterea recepționată este exprimată ca funcție de toți ceilalți parametri:

Ecuația radaruluiunde

Pe = puterea recepționată
Ps = puterea emisă
G = câștigul antenei
σ = suprafața echivalentă de reflexie radar
λ = lungimea de undă a emițătorului
R = distanța până la obiectul reflector(1)

Această ecuație a radarului consideră o țintă punctuală, adică o țintă ale cărei dimensiuni sunt mult mai mici decât volumul impulsului radarului. Sistemele radar meteorologice funcționează pe un principiu similar, aproape identic, cu cel al radarelor primare de supraveghere aeriană. Cea mai importantă diferență dintre suprafața echivalentă de reflexie radar σ a unei aeronave și cea a unui fenomen meteorologic este faptul că până și cel mai mic nor de ploaie are dimensiuni geometrice mult mai mari decât cel mai mare avion (deși, pentru frecvențele radar, norul este „semi-transparent”). Să analizăm modul în care este alcătuită suprafața echivalentă de reflexie radar a unei zone cu precipitații.

În cazul ploii, fiecare picătură este mult mai mică decât lungimea de undă a radarului. De aceea, suprafața echivalentă de reflexie radar este determinată de formula împrăștierii Rayleigh:

Formula Rayleigh; unde

D = diametrul picăturii de ploaie
ε = permitivitatea relativă complexă.(2)

Pentru retroîmprăștiere este determinant factorul dielectric |K|2, calculat din ε. În benzile de frecvență L până la X, utilizate în mod obișnuit la radare, acesta este de aproximativ 0,93 pentru apă și de circa 0,2 pentru gheață. Aceste valori depind, printre altele, de frecvență și temperatură.

Radarul nu detectează însă o singură picătură de ploaie, ci un anumit număr de picături într-o unitate de volum, în acest caz în 1 m3.

unde Z reprezintă reflectivitatea, iar η reprezintă reflectivitatea pe unitatea de volum.

Figura 1: Volumul impulsului

Figura 1: Volumul impulsului

Dacă picăturile de ploaie umplu întregul volum al impulsului din lobul principal al diagramei de radiație a antenei, atunci acest volum are următoarea mărime:

unde


φ = unghiul de deschidere vertical al diagramei de radiație a antenei
θ = unghiul de deschidere orizontal
R = distanța până la radar
c0 = viteza luminii
τ = durata impulsului emis(4)

Să revenim la ecuația radarului pentru ținte punctuale din capitolul „Principiile radiolocației”. Înlocuim suprafața echivalentă de reflexie radar din ecuație cu formulele derivate mai sus:

(5)

Influența foarte mare pe care valorile |K|2 o au în practică poate fi observată pe imaginea unui radar meteorologic. La altitudini mari, unde temperaturile sunt foarte scăzute, precipitațiile încep sub formă de zăpadă. Zăpada uscată are o suprafață echivalentă de reflexie radar foarte redusă. Pe măsură ce fulgii de zăpadă coboară, aceștia ajung în straturi de aer mai calde și încep să se topească. Zăpada devine mai întâi umedă, iar reflectivitatea crește considerabil.

În straturile inferioare, mai calde, precipitațiile sunt alcătuite numai din picături de apă. Suprafața echivalentă de reflexie radar scade din nou, însă viteza de cădere crește. Acest efect produce o bandă luminoasă dependentă de altitudine, denumită „bright band”, pe ecranul radarului.

Figura 2: Dimensiunea volumului impulsului în funcție de distanță

Figura 2: Dimensiunea volumului impulsului în funcție de distanță

Astfel am evidențiat diferența fundamentală dintre ecuația de bază a radarului pentru radarele de supraveghere și ecuația radarului pentru radarele meteorologice.

Totuși, în această formă ecuația nu este încă adecvată pentru aplicațiile practice ale radarelor meteorologice. Ea este analizată aici nu din perspectiva unui meteorolog, ci din cea a unui specialist în radare de supraveghere. Dacă această ecuație este transformată din nou în funcție de distanța R, așa cum se procedează la un radar de supraveghere, se observă că pentru calculul distanței nu mai este necesară rădăcina a patra, ci doar rădăcina pătrată. De ce?

Volumul crește proporțional cu pătratul distanței! La aceeași densitate, în acest volum încap mult mai multe picături de ploaie care reflectă undele radar, astfel încât este reflectată mult mai multă energie decât în cazul unei singure ținte punctuale (de exemplu, o aeronavă). În loc ca distanța maximă să depindă de rădăcina a patra a parametrilor unui radar de supraveghere, un radar meteorologic depinde de rădăcina pătrată.

În loc ca distanța maximă să depindă de rădăcina a patra a parametrilor unui radar de supraveghere, un radar meteorologic depinde de rădăcina pătrată.

Dar ce ecuație este utilizată efectiv într-un radar meteorologic?

Să ne reamintim ideea de bază: radarul meteorologic trebuie să măsoare amplitudinea semnalului ecou. Prin urmare, semnalul ecou trebuie să fie o funcție de tipul, dimensiunea și numărul particulelor meteorologice pe unitatea de volum. Parametrii specifici radarului sunt reuniți într-o constantă k, deoarece aceștia nu ar trebui să se modifice în timpul observațiilor meteorologice:

Ecuația radarului pentru un radar meteorologicunde
 
 

Pe = puterea semnalului ecou
Ps = puterea emisă
k = factor specific radarului care caracterizează sistemul radar
λ = lungimea de undă a emițătorului radar
ε = aici, în mod simplificat, factorul dielectric |K|2 al particulelor
N = numărul particulelor de precipitații sau de nor
D = diametrul particulelor de precipitații sau de nor (6)

 

Factorul dielectric |K|2, notat în această ecuație simplificată cu ε, depinde de proprietățile fizice ale particulelor care reflectă undele radar (particule de precipitații sau de nor). Acesta poate avea valori de aproximativ 0,2 pentru gheață și de circa 0,93 pentru picăturile de ploaie.

O dificultate importantă pentru radarul meteorologic este că această ecuație conține trei necunoscute (ε, N, D). Aceste mărimi nu pot fi determinate în mod univoc numai din puterea recepționată. De aceea, software-ul radarului trebuie să facă ipoteze suplimentare privind proprietățile și distribuția dimensiunilor particulelor de precipitații. În plus, pot exista și forme mixte de precipitații.

Este interesant faptul că diametrul picăturii de ploaie apare la puterea a șasea. Aceasta înseamnă că o singură picătură de ploaie cu diametrul de 5 mm reflectă exact aceeași putere ca 15 625 de picături de ploaie cu diametrul de numai un milimetru (1 · 5⁶ = 15 625 · 1).