www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Tipuri de radare meteorologice

Figura 1: Smart-R (Doppler radar On Wheels, DOW) observă aici o furtună de nisip

Figura 1: Smart-R (Doppler radar On Wheels, DOW) observă aici o furtună de nisip

Tipuri de radare meteorologice

Radarele meteorologice pot fi împărțite, în general, în radare cu amplasament fix și radare mobile, fiind importantă diferența dintre mobil și transportabil. Cu adevărat mobile sunt doar echipamentele care funcționează în timpul deplasării: de exemplu un radar meteorologic instalat pe un avion sau pe un satelit. Chiar și radarele foarte ușor transportabile, utilizate de exemplu în SUA ca Doppler radar On Wheels (DOW) pentru urmărirea tornadelor, nu sunt considerate mobile conform acestei definiții, deoarece în timpul funcționării au un amplasament fix.

Radarele meteorologice sunt de obicei foarte specializate pentru îndeplinirea unei sarcini bine definite. Ele utilizează un domeniu de frecvență cuprins între 2,7 și 100 GHz. Puterea lor de emisie poate varia, în funcție de aplicație, de la câteva zeci de kilowați până la un megawatt. Această putere este generată de obicei cu un magnetron sau cu un clistron. Sunt posibile și emițătoarele cu semiconductori, însă din cauza necesității compresiei impulsurilor (în special din cauza lobilor laterali în domeniul timpului), acestea oferă de regulă o precizie mai redusă a măsurătorilor. Lobii laterali temporali ai ecoului dintr-o celulă de distanță se suprapun peste ecourile celulelor învecinate. În același timp, ecoul din celula analizată este influențat de lobii laterali proveniți din celulele vecine. În funcție de relațiile de fază, amplitudinea măsurată a ecoului poate astfel să crească sau să scadă. Polarizarea poate fi comutată între polarizare liniară orizontală și polarizare liniară verticală sau pot fi utilizate simultan ambele polarizări. În acest caz este utilizat frecvent termenul mod STAR (Simultaneous Transmission And Reception). Receptoarele radarelor meteorologice necesită un domeniu dinamic de regulă mai mare de 100 dB. Acest lucru este realizat tehnic prin utilizarea în paralel a mai multor receptoare cu sensibilități diferite. Dacă un receptor este suprasolicitat, este utilizat semnalul receptorului mai puțin sensibil, iar amplitudinea acestuia este raportată în software la sensibilitatea totală a sistemului.

În funcție de aplicație, există următoarele tipuri de radare meteorologice: