www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Modulația intrapuls și compresia impulsurilor în radarul meteorologic

Cuprins « Modulația intrapuls și compresia impulsurilor în radarul meteorologic »
  1. Particularitățile țintelor volumetrice
  2. Problema lobilor secundari temporali
  3. Alegerea formelor de undă adecvate
  4. Exemple practice

Modulația intrapuls și compresia impulsurilor în radarul meteorologic

Utilizarea modulației intrapuls și a compresiei impulsurilor a schimbat fundamental tehnologia radarului meteorologic modern, deoarece a făcut posibilă trecerea de la emițătoarele clasice cu tuburi electronice (magnetroane sau clistroane) la emițătoare cu module semiconductoare (Solid-State), coerente în fază și care necesită puțină întreținere.

În timp ce tuburile electronice pot genera impulsuri de emisie foarte scurte, cu puteri de vârf extrem de mari, de ordinul megawaților, amplificatoarele cu semiconductoare furnizează, din motive constructive, puteri de vârf considerabil mai mici. Pentru a emite totuși suficientă energie pe impuls și a obține o rază mare de acțiune, durata impulsurilor de emisie trebuie mărită. Deoarece un impuls lung nemodulat ar deteriora puternic rezoluția în distanță, semnalul emis este modulat în interiorul impulsului și apoi comprimat în receptor într-un impuls temporal îngust, cu ajutorul unui filtru adaptat (Matched Filter).[1][2]

Particularitățile țintelor volumetrice

În meteorologie, principiul compresiei impulsurilor, cunoscut din supravegherea spațiului aerian, nu poate fi transferat fără modificări, deoarece ecourile meteorologice nu provin de la ținte punctiforme izolate, ci de la ținte volumetrice extinse. În cazul dispersoarelor distribuite, precum picăturile de ploaie sau fulgii de zăpadă, aparentul câștig de sensibilitate obținut prin compresie este relativizat: deși impulsul de emisie mai lung crește energia totală radiată, compresia ulterioară într-o celulă de distanță mai îngustă reduce în același timp volumul de împrăștiere iluminat și, astfel, numărul hidrometeorilor detectați simultan. Acest efect anulează câștigul de energie față de un impuls scurt cu aceeași energie. Prin urmare, avantajul principal în radarul meteorologic rămâne de natură pur tehnică: posibilitatea de a obține puterea medie de emisie necesară folosind componente semiconductoare. În plus, corelația din receptor este sensibilă la deplasarea Doppler și la lărgimea spectrală a particulelor de precipitații aflate în mișcare.[1]

Problema lobilor secundari temporali (Range Sidelobes)

Cea mai mare provocare tehnică în cazul țintelor volumetrice meteorologice o reprezintă așa-numiții lobi secundari temporali (Time Sidelobes sau Range Sidelobes), care apar înainte și după maximul principal în urma compresiei impulsurilor. În cazul unei ținte punctiforme, precum un avion izolat în spațiul aerian, acești lobi secundari provoacă puține perturbări și pot fi adesea suprimați eficient. Într-un câmp continuu de precipitații, însă, ei se însumează și se suprapun de-a lungul tuturor celulelor de distanță învecinate (Range Gates). Deoarece reflectivitatea țintelor meteorologice prezintă un domeniu dinamic extrem de larg, de peste 60 până la 70 dB, ecourile puternice – de exemplu, cele provenite dintr-un nucleu de grindină intensă – pot acoperi complet, prin lobii lor secundari temporali, ecourile mai slabe ale ploii ușoare din celulele învecinate, falsificând măsurătorile meteorologice. În plus, impulsul lung de emisie provoacă o zonă oarbă extinsă la distanțe mici. Din acest motiv, sistemele moderne funcționează în regim hibrid: pentru distanțele mici se emite un impuls scurt, nemodulat, iar pentru distanțele mai mari se trece la un impuls lung, modulat.[3]

Alegerea formelor de undă adecvate și suprimarea lobilor secundari

Pentru a reduce lobii secundari temporali perturbatori sub nivelul de -55 până la -70 dB, considerat obligatoriu pentru radarele meteorologice, și a-i distribui uniform în domeniul timpului, codurile simple de fază, precum codurile Barker (cel mult -22,3 dB pentru lungimea 13), sunt excluse din utilizarea meteorologică obișnuită sau sunt adecvate numai radarelor cu rază foarte mică de acțiune. În schimb, se utilizează forme de undă și procedee de filtrare optimizate special:

Exemple practice de radare meteorologice cu compresia impulsurilor

Figura 1: MP-PAWR: radar meteorologic cu emițător cu semiconductoare și antenă cu rețea fazată

Figura 1: MP-PAWR: radar meteorologic cu emițător cu semiconductoare și antenă cu rețea fazată

Deși modulația intrapuls a fost introdusă inițial mai ales la radare compacte de distanță mică și la sisteme cu rețea fazată din banda X (precum radarele japoneze PAWR și MP-PAWR), datorită componentelor semiconductoare performante din nitrură de galiu (GaN), tehnica s-a impus între timp și la radarele meteorologice cu rază mare de acțiune din benzile C și S:

Surse și referințe:

  1. G. L. Austin: „Pulse Compression Systems for Use with Meteorological Radars“, Radio Science, Vol. 9, No. 1, 1974, p. 29–33. (DOI: 10.1029/RS009i001p00029)
  2. Sebastián M. Torres, Christopher D. Curtis, David Schvartzman: „Requirement-Driven Design of Pulse Compression Waveforms for Weather Radars“, Journal of Atmospheric and Oceanic Technology, Vol. 34, No. 6, 2017, p. 1351–1369. (NOAA Full Text PDF)
  3. Cesar M. Salazar Aquino, Boonleng Cheong, Robert D. Palmer: „Progressive Pulse Compression: A Novel Technique for Blind Range Recovery for Solid-State Radars“, Journal of Atmospheric and Oceanic Technology, Vol. 38, No. 9, 2021, p. 1599–1611. (NOAA Full Text PDF)
  4. Cesar M. Salazar, Boonleng Cheong, Robert D. Palmer, David Schvartzman, Alexander V. Ryzhkov: „Improvements in the Compression Filter and Calibration Factor of the Progressive Pulse Compression Technique“, IEEE Transactions on Geoscience and Remote Sensing, Vol. 62, 2024, p. 1–14, Article 5101814. (NOAA Full Text PDF)
  5. Robert Palmer, David Bodine, Pavlos Kollias, David Schvartzman, Dusan Zrnić, Pierre Kirstetter, et al., „A Primer on Phased Array Radar Technology for the Atmospheric Sciences,“ Bulletin of the American Meteorological Society, vol. 103, no. 10, pp. E2391 - E2416, 2022. (NOAA Full Text PDF)