www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Codul Welti

Figura 1: Secvență de coduri Welti cu lungimea 4

Figura 1: Secvență de coduri Welti cu lungimea 4

Codul Welti

Codul Welti (denumit și secvențe Welti sau coduri cuaternare după George R. Welti) este o clasă de coduri polifazice complementare, utilizate pentru modularea impulsurilor de emisie radar în cadrul modulației intrapuls cu compresie ulterioară a impulsurilor. În acest scop, un impuls de emisie relativ lung este codificat cu o structură de fază, astfel încât la recepție să poată fi reconstruit un impuls extrem de scurt și îngust cu ajutorul unui filtru adaptat (Matched Filter).

Caracteristica remarcabilă a codului Welti este proprietatea sa complementară. În timp ce modulațiile clasice de fază, precum codurile Barker, generează la autocorelație lobi laterali temporali (timesidelobes) nedoriți, metoda Welti utilizează seturi de secvențe. Dacă aceste secvențe sunt transmise succesiv sau pe frecvențe diferite și sunt corelate independent în receptor, lobii lor laterali se anulează matematic complet la însumare. În cazul ideal rămâne o distribuție delta perfectă — un singur impuls comprimat, de maximă precizie.

Codul Welti utilizează de obicei o modulație de fază cuaternară (patru stări de fază: 0°, 90°, 180°, 270°) sau coduri polifazice de ordin superior. Construcția matematică se bazează pe deplasări ciclice și matrice ortogonale. Astfel, codurile Welti oferă o flexibilitate foarte mare în ceea ce privește lungimea codului.

Un cod Welti cu lungimea 4 poate arăta, de exemplu, astfel (vezi și figura 1):

Răspunsul semnalului secvenței A produce, asemenea codului Barker, un impuls principal puternic în centru, dar și lobi laterali temporali nedoriți în stânga și în dreapta acestuia. Răspunsul semnalului secvenței B produce exact același impuls principal puternic în centru. Lobii săi laterali sunt însă inversați în oglindă față de cei ai secvenței A. Atunci când răspunsurile semnalelor secvențelor A și B sunt însumate, lobii laterali temporali se anulează aproape complet între ei, în timp ce impulsul principal este amplificat.

În practică, codurile Welti sunt utilizate frecvent în radarele moderne LPI (Low Probability of Intercept). Pentru a reduce și mai mult probabilitatea de detectare de către receptoarele de cercetare adverse, codurile Welti sunt adesea combinate cu tehnici de salt de frecvență, de exemplu cu codul Costas. Semnalul rezultat are o așa-numită „funcție de ambiguitate de tip pioneză” (Thumbtack Ambiguity Function), care permite măsurarea simultană, cu mare precizie, a distanței și a vitezei Doppler, fiind în același timp extrem de rezistent la contramăsuri electronice (Jamming).