www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Profiler de vânt VHF

Figura 1: Profilerul VHF de la Laboratorul Național de Cercetare Atmosferică (NARL) din Gadanki, lângă Tirupati, India.
(13°27’25.7" N   79°10’32.4" E)

Figura 1: Profilerul VHF de la Laboratorul Național de Cercetare Atmosferică (NARL) din Gadanki, lângă Tirupati, India.
(13°27’25.7" N   79°10’32.4" E)

Profiler de vânt VHF

Profilatorul de vânt VHF, denumit și „radar pentru mezosferă, stratosferă, troposferă” (Radar MST), este o sondă care funcționează în general la frecvențe de aproximativ 50 MHz. Acesta permite observarea profilului orizontal și vertical al vânturilor până la mezosferă (10 km altitudine) cu o rezoluție spațială și temporală ridicată. Radare similare, dar care funcționează la frecvențe puțin mai înalte și sunt mai puțin puternice, sunt denumite „radare stratosferă-troposferă (ST)”. Profilerul VHF permite studierea vânturilor cu o rezoluție ridicată, ceea ce este esențial pentru studierea diferitelor procese dinamice din atmosferă.

Un astfel de radar este format dintr-o antenă phased-array bidimensională de înaltă rezoluție alcătuită din două rețele ortogonale de antene Yagi-Uda (câte una pentru fiecare polarizare). Acesta utilizează emițătoare de mare putere, de ordinul unui megawatt, cu unde codificate sau necodificate. Cele două polarizări sunt prelucrate simultan în receptoare cu coerență de fază pentru a extrage I și Q. Procesorul de semnal constă din două canale identice de convertoare analog-digitale, decodoare și integratoare. Dimensiunile unui MST/ST sunt de ordinul a 100 până la 30 de metri pe o parte.

Mecanismul de retrodifuziune responsabil pentru ecourile care se întorc la profiler în troposferă și în stratosfera inferioară (până la 30 km altitudine) provine în principal din fluctuațiile indicelui de refracție datorate densității variabile a atmosferei turbulente, cunoscute sub denumirea de „ecouri în aer liber”.

La altitudini mai mari, până la 100 km, acest mecanism este potențat de împrăștierea termică, denumită împrăștierea Thomson sau împrăștierea incoerentă, care se datorează variației densității verticale a electronilor liberi din ionosferă ca urmare a mișcărilor termice aleatorii ale electronilor și ionilor. În ambele cazuri, semnalul este reflectat la limita gradienților puternici în același mod în care o parte a unui fascicul de lumină care trece prin mai multe straturi de sticlă se întoarce la sursă la fiecare limită.

Alegerea lungimii de undă a radarului trebuie să corespundă dublului mărimii fluctuațiilor indicelui de refracți (împrăștiere Bragg) și să fie de ordinul mărimii minime a turbulenței, care crește cu altitudinea (de la câțiva centimetri în apropierea solului la câțiva metri în mezosferă). Aceasta este, de obicei, între 30 și 60 MHz.