Radar polarimetric
« Radar polarimetric »
Ilustrația 1: Reprezentare schematică a metodei de măsurare a unui radar polarimetric
Ilustrația 1: Reprezentare schematică a metodei de măsurare a unui radar polarimetric
Ilustrația 1: Reprezentare schematică a metodei de măsurare a unui radar polarimetric
Ilustrația 2: O picătură de ploaie aflată în cădere deplasează aerul. La marginile ei, liniile de curent se apropie și apare o forță de tracțiune (asemănătoare cu cea produsă de portanța aripii unui avion). Această forță întinde picătura în lateral. Cu cât picătura este mai mare, cu atât apropierea liniilor de curent și forța rezultată sunt mai puternice.
Ilustrația 2: O picătură de ploaie aflată în cădere deplasează aerul. La marginile ei, liniile de curent se apropie și apare o forță de tracțiune (asemănătoare cu cea produsă de portanța aripii unui avion). Această forță întinde picătura în lateral. Cu cât picătura este mai mare, cu atât apropierea liniilor de curent și forța rezultată sunt mai puternice.
Radar polarimetric
Utilizarea a două direcții de polarizare reprezintă o modalitate de diferențiere a grindinei de picăturile de ploaie. Radarul emite și recepționează semnale de înaltă frecvență polarizate liniar și comută rapid între polarizarea orizontală și cea verticală, fie de la un impuls de sondaj la altul, fie între grupuri de impulsuri. Radarele polarimetrice moderne emit, de regulă, simultan pe ambele direcții de polarizare.
Schema bloc a unui radar polarimetric
În acest exemplu de radar polarimetric, energia de emisie este împărțită în două părți prin intermediul unui cuplor de −3 dB. Cele două părți sunt radiate simultan, cu polarizări diferite, printr-un radiator tip horn cu dublă polarizare.
Ilustrația 3: Schema bloc a unui radar polarimetric
Ilustrația 3: Schema bloc a unui radar polarimetric
Ilustrația 3: Schema bloc a unui radar polarimetric
(imagine interactivă)
Prin intermediul unui comutator, pentru măsurarea reflectivității se poate emite și într-un singur plan de polarizare (în acest caz însă cu o putere de două ori mai mare). Chiar și în această situație, recepția se realizează pe ambele polarizări, iar ambele semnale sunt evaluate în procesorul de semnal.
Acest lucru este util deoarece, la trecerea undelor electromagnetice printr-o zonă de ploaie și la reflexia ulterioară, orientarea polarizării se poate modifica. Această modificare furnizează informații suplimentare despre mărimea și forma hidrometeorilor.
Descrierea modulelor din schema bloc
Moduri de funcționare cu dublă polarizare
Emisia și recepția cu polarizări diferite se pot realiza simultan sau alternativ, de la o perioadă de repetare a impulsurilor la alta. Acest lucru depinde de posibilitatea împărțirii puterii de emisie între două canale și de disponibilitatea a două canale de recepție independente. În principiu, sunt posibile patru moduri de funcționare cu dublă polarizare:
- emisie și recepție simultane (Simultaneous Transmit Simultaneous Receive, STSR);
- emisie simultană și recepție alternativă (Simultaneous Transmit Alternating Receive);
- emisie alternativă și recepție simultană (Alternating Transmit Simultaneous Receive, ATSR);
- emisie și recepție alternative (Alternating Transmit Alternating Receive, ATAR).
În practică, s-a impus emisia și recepția simultană, deoarece cerințele hardware (putere de emisie dublă pentru menținerea aceleiași raze de acțiune din punct de vedere energetic și două receptoare independente) sunt relativ ușor de îndeplinit, iar prelucrarea simultană economisește timp. Pentru acest mod de funcționare se utilizează și denumirea:
- Simultaneous Transmit And Receive (STAR)
Utilizarea alternativă a celor două polarizări necesită un timp de măsurare mai mare și, de aceea, este folosită mai rar în prezent. Unii producători utilizează totuși un termen comercial specific: Quad-Pol desemnează capacitatea unui radar de a funcționa în toate cele patru moduri cu dublă polarizare.
Ilustrația 4: Cu cât picăturile de ploaie sunt mai mari, cu atât forma lor este mai aplatizată
Ilustrația 4: Cu cât picăturile de ploaie sunt mai mari, cu atât forma lor este mai aplatizată și crește valoarea ZDR
Produse radar polarimetrice
Reprezentările vizuale ale rezultatelor măsurătorilor sunt denumite produse radar.
Reflectivitate diferențială (ZDR)
Din ecourile recepționate cu polarizare orizontală și verticală se determină reflectivitățile ZH și ZV. Din raportul lor se calculează reflectivitatea diferențială ZDR. În cazul ploilor moderate sau puternice, picăturile sunt mari și se aplatizează în timpul căderii libere, căpătând forma unor sferoizi turtiți. Din acest motiv, ecoul este mai puternic la polarizarea orizontală.
Factorul dielectric al gheții solide, relevant pentru reflexia radar, reprezintă numai aproximativ 20% din valoarea corespunzătoare a apei. De aceea, forma particulelor de grindină uscată influențează reflectivitatea mai puțin decât forma picăturilor de apă lichidă. Boabele de grindină se rostogolesc și se rotesc neregulat în timpul căderii, astfel încât ZDR este adesea apropiat de zero. O reflectivitate orizontală mare ZH împreună cu o valoare redusă a ZDR poate, așadar, indica prezența grindinei. Pot apărea și valori negative ale ZDR (exprimate în decibeli), dar acestea singure nu constituie o dovadă sigură a prezenței grindinei.
Cu ajutorul unui radar polarimetric se pot obține indicii privind dimensiunile picăturilor de apă. Picăturile mai mari se aplatizează în timpul căderii mai mult decât cele mici, ceea ce modifică raportul dintre ecourile celor două polarizări. Împreună cu reflectivitatea măsurată, ZDR oferă informații despre distribuția dimensiunilor picăturilor. Dimensiunea fiecărei picături în parte nu poate fi însă determinată direct.
Raport de depolarizare liniară (LDR)
Când energia de emisie are polarizare orizontală, receptorul canalului polarizat vertical rămâne activ. Acesta recepționează componenta radiației polarizate inițial orizontal care a fost rotită în planul vertical (depolarizată). Raportul logaritmic dintre reflectivitatea obținută la emisie orizontală și recepție verticală și reflectivitatea obținută la emisie și recepție exclusiv orizontale se numește raport de depolarizare liniară (LDR).
În cazul particulelor sferice, LDR tinde teoretic către –∞, dar în practică se obțin valori numai până la aproximativ – 40 dB.
Din câte cunosc, niciun radar polarimetric nu poate măsura direct dimensiunea boabelor de grindină. Pe baza reflectivității diferențiale ZDR și a diferențelor de fază măsurabile dintre semnalele recepționate cu polarizare orizontală și verticală, radarul poate determina dacă este vorba de grindină. Compararea reflectivităților măsurate anterior cu același radar cu datele despre tipurile și cantitățile de precipitații observate efectiv permite estimarea relativ sigură a cantității de precipitații și aprecierea faptului că o anumită valoare a ZDR indică grindină. Totuși, radarul nu poate măsura direct dacă există multe boabe mici sau numai câteva boabe mari.
Fază diferențială (φDP)
Defazajul diferențial, numit pe scurt fază diferențială φDP, reprezintă o măsură a diferenței dintre modificările de fază ale semnalelor radar cu polarizare orizontală și verticală pe traseul dus-întors. Acesta este definit astfel:
(2)
Când undele radar polarizate orizontal și vertical traversează o zonă cu precipitații, ele suferă întârzieri diferite în funcție de forma și orientarea hidrometeorilor. În consecință, pe traseul dus-întors apare o diferență suplimentară de fază între cele două ecouri. Faza diferențială φDP oferă astfel informații despre caracteristicile particulelor de precipitații.
Și variațiile fazei diferențiale φDP pot ajuta la deosebirea ecourilor meteorologice de ecourile parazite. Totuși, variațiile locale mari nu demonstrează, prin ele însele, prezența unor ținte punctiforme.
Fază diferențială specifică (KDP)
Faza diferențială φDP crește de-a lungul unei direcții radiale, din cauza modificărilor diferite de fază acumulate pe întregul traseu de propagare. De aceea se calculează faza diferențială specifică KDP. Aceasta descrie variația fazei φDP pe unitate de distanță și poate fi exprimată prin gradientul fazei diferențiale:
(3)
La fel ca ZDR, și KDP depinde de dimensiunile, forma și orientarea hidrometeorilor. Prin urmare, este o altă mărime utilă pentru diferențierea picăturilor de ploaie de grindină și măzăriche.
Coeficient de corelație încrucișată copolară a semnalelor retroîmprăștiate (ρHV)
Coeficientul de corelație încrucișată copolară ρHV reprezintă o corelație statistică între ecourile polarizate orizontal și vertical. Este o măsură a asemănării dintre cele două semnale și poate indica zone în care există un amestec de tipuri de precipitații, de exemplu ploaie și ninsoare.
Pentru calcul se folosesc valorile medii ale amplitudinilor de împrăștiere măsurate în volumul impulsului
(SHH, SVV)
pe parcursul a două sau mai multe perioade de repetare a impulsurilor.
ρHV se calculează astfel:
(4)
(Notația S*HH indică semnalul complex conjugat.)