www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile radiolocației

Filtre Doppler

Σ
Canal Σ
ΔAz
Canal ΔAz
ΔEl
Canal ΔEl
Filtru Doppler
pentru
interf. pasive
Filtru Doppler
de frecvență
zero
Banc de
filtre Doppler
Multiplexor

Figura 1: Schema bloc a unui sistem MTI într-un radar cu antenă monopuls și receptor digital

Σ
Canal Σ
ΔAz
Canal ΔAz
ΔEl
Canal ΔEl
Filtru Doppler
pentru
interf. pasive
Filtru Doppler
de frecvență
zero
Banc de
filtre Doppler
Multiplexor

Figura 1: Schema bloc a unui sistem MTI într-un radar cu antenă monopuls și receptor digital

Σ
Canal Σ
ΔAz
Canal ΔAz
ΔEl
Canal ΔEl

Figura 1: Schema bloc a unui sistem MTI într-un radar cu antenă monopuls și receptor digital (imagine interactivă)

Cuprins « Filtre Doppler »
  1. Filtre Doppler ca filtre trece-jos
  2. Banc de filtre Doppler
  3. Multiplexare
  4. Modulația motorului cu reacție (JEM)

Ce sunt filtrele Doppler?

Filtre Doppler

Mărimea frecvenței Doppler a unui semnal de ecou este evaluată cu ajutorul diferitelor filtre Doppler. Aceste filtre pot fi realizate hardware, de exemplu prin utilizarea unor filtre rezonante, sau ca algoritmi software după digitizarea semnalelor recepționate.

Într-un radar complet coerent cu receptor digital și prelucrare monopuls, sistemul MTI este mai complex decât în radarele pseudocoerente. În cadrul indicării țintelor mobile clasice (Moving Target Indication, MTI), obiectivul principal este suprimarea ecourilor de la țintele fixe, astfel încât țintele mobile să poată fi afișate. Detectarea țintelor mobile (Moving Target Detection, MTD) merge mai departe și utilizează diferite componente Doppler pentru a detecta ținte mobile chiar și în prezența unor semnale perturbatoare puternice. În practică, totuși, delimitarea dintre cei doi termeni nu este întotdeauna clară. Prin analizarea mișcărilor caracteristice ale unor componente individuale ale țintei, un sistem MTD poate, în condiții adecvate, să recunoască drept țintă de interes chiar și un obiect care rămâne nemișcat în ansamblu. La frecvențe de emisie foarte ridicate (în domeniul terahertz: începând de la 0,1 THz), de exemplu, vibrațiile unui autovehicul staționar cu motorul pornit pot produce componente Doppler suplimentare în semnalul de ecou.

Eficiența diferitelor tipuri de filtre depinde adesea de mărimea frecvenței Doppler. De aceea, mai multe metode de filtrare sunt utilizate frecvent în paralel, iar rezultatele lor sunt apoi evaluate. Selectarea rezultatului cel mai favorabil urmărește obținerea celui mai mare raport posibil între semnalul util și interferențe plus zgomot (Signal-to-interference-plus-noise ratio, SINR). Acest principiu este comparabil cu optimizarea realizată de un filtru optim (adaptat), fără ca întregul ansamblu de filtre să constituie neapărat un filtru adaptat. În cadrul prelucrării monopuls, această prelucrare a semnalelor trebuie realizată pentru toate cele trei canale de recepție (Σ, ΔAz și ΔEl).

Sincronizarea oscilatorului coerent, așa cum se realizează în radarele pseudocoerente, nu mai este necesară. Componenta care aici continuă să fie numită oscilator coerent este, în esență, un divizor de frecvență care transformă frecvența oscilatorului principal în frecvența intermediară (FI) necesară.

fD < fcut ⇒ vr ≤ 20 kn, 40 kn
Filtru Doppler
de frecvență
zero
Filtru Doppler
pentru
interf. pasive
Amplitudine
fD
1 kHz
2 kHz

Figura 2: Filtre Doppler cu caracteristici trece-jos

fD < fcut ⇒ vr ≤ 20 kn, 40 kn
Filtru Doppler
de frecvență
zero
Filtru Doppler
pentru
interf. pasive
Amplitudine
fD
1 kHz
2 kHz

Figura 2: Filtre Doppler cu caracteristici trece-jos; frecvențele indicate corespund unui radar în banda L

Filtre Doppler cu caracteristici trece-jos sau trece-sus

Filtrul Doppler pentru interferențe pasive (Clutter Doppler Filter, CDF) și filtrul Doppler de frecvență zero (Zero Doppler Filter, ZDF) funcționează conform principiilor cunoscute ale compensării între impulsuri: sunt comparate fazele semnalelor de ecou din cel puțin două perioade de repetare a impulsurilor. La detectarea semnalelor perturbatoare cu frecvențe Doppler reduse, ambele circuite prezintă caracteristici trece-jos în raport cu viteza radială.

Filtrul Doppler de frecvență zero poate funcționa ca un filtru digital trece-jos și detectează semnale cu frecvențe Doppler mai mici decât cele ale ecourilor de la ținte cu viteza radială de aproximativ 20 de noduri. În acest exemplu, următorul filtru Doppler are o frecvență de tăiere corespunzătoare unei viteze radiale de 40 de noduri. Ambele filtre utilizează praguri de detecție optimizate diferit, pentru a permite și detectarea ecourilor slabe ale țintelor. Ambele tipuri de filtre aparțin și domeniului integrării coerente a impulsurilor, deoarece combină semnale de ecou din mai multe perioade de repetare a impulsurilor, păstrând informația de fază.

Expresia „caracteristici trece-jos” trebuie interpretată cu atenție în acest context. Frecvențele nu sunt măsurate direct; mai întâi sunt comparate fazele semnalelor de ecou succesive. Frecvența Doppler poate fi însă determinată din variațiile de fază. Prin urmare, termenul trece-jos descrie modul în care circuitul reacționează la semnale cu frecvențe Doppler diferite. Dacă întregul sistem prezintă caracteristici trece-jos sau trece-sus depinde de circuitul concret sau de algoritmul software utilizat. Dacă semnalele perturbatoare detectate de un filtru trece-jos sunt scăzute din amestecul semnalelor de intrare, semnalul util rămas va prezenta caracteristici trece-sus.

Filtrul Doppler de frecvență zero este adesea un filtru de ordinul al doilea și detectează în principal ținte fixe și ținte cu frecvențe Doppler foarte reduse. Filtrul Doppler pentru interferențe pasive acoperă un domeniu mai larg și detectează suplimentar norii de ploaie deplasați de vânt cu viteze radiale cuprinse între 20 și 40 de noduri. Aceste valori corespund unor viteze între 37 și 74 km/h, de regulă mult mai mici decât viteza unui avion. Limitele de viteză menționate sunt doar exemple pentru configurația de filtre reprezentată. În regimul normal de afișare, ecourile identificate ca interferențe pasive de cele două filtre nu ar trebui să apară pe ecranul radarului. Dacă un ecou este detectat de filtrul Doppler pentru interferențe pasive, dar nu și de filtrul Doppler de frecvență zero, trebuie verificat suplimentar dacă provine de la o țintă volumetrică sau de la o țintă punctuală. În acest scop sunt analizate și semnalele din celulele de distanță învecinate.

Banc de filtre Doppler
deplasare
Doppler
negativă
deplasare
Doppler
pozitivă
Frecvență
Ecoul țintei
Filtre Doppler
fFI
fD
Amplitudine

Figura 3: Distribuția frecvențelor într-un banc de filtre Doppler, în care sunt reprezentate numai opt filtre.

Banc de filtre Doppler
deplasare
Doppler
negativă
deplasare
Doppler
pozitivă
Frecvență
Ecoul țintei
Filtre Doppler
fFI
fD
Amplitudine

Figura 3: Distribuția frecvențelor într-un banc de filtre Doppler, în care sunt reprezentate numai opt filtre.

Banc de filtre Doppler

Principiul acestor filtre Doppler se bazează pe faptul că un semnal de ecou cu deplasare Doppler are o frecvență diferită de frecvența intermediară nominală. Această abatere poate fi detectată cu ajutorul unui filtru de frecvență cu caracteristică trece-bandă. Spre deosebire de compararea fazelor efectuată de filtrul Doppler de frecvență zero sau de filtrul Doppler pentru interferențe pasive, aici se realizează direct o prelucrare selectivă în frecvență. Rezoluția în frecvență care poate fi obținută depinde însă de timpul de observare disponibil. În plus, filtrele au nevoie de un anumit timp de stabilizare înainte de a putea furniza rezultate suficient de precise. În schimb, rezultatele compensării între impulsuri se referă în principal la domeniul frecvențelor Doppler reduse și ar produce în acest banc răspunsuri mai ales în cele două filtre apropiate de frecvența intermediară nominală.

Filtrele Doppler individuale sunt reunite într-un banc de filtre Doppler. De exemplu, pot funcționa în paralel bănci cu 8, 16 sau 32 de filtre Doppler, ale căror caracteristici în frecvență sunt decalate unele față de altele. Filtrele Doppler prezentate în figura 1 au construcții aproximativ identice. Fiecare filtru Doppler are o bandă de trecere centrată pe o anumită frecvență. O singură țintă poate produce răspunsuri simultane în mai multe filtre dacă ecoul său conține mai multe componente Doppler suprapuse. Astfel de componente pot apărea, de exemplu, ca urmare a modulației motorului cu reacție (vezi figura 5). Detectarea diferitelor componente Doppler reprezintă o etapă importantă în identificarea țintelor.

Filtrele pot însă să distingă numai un număr limitat de componente Doppler prezente simultan. Chiar și o singură țintă poate produce mai multe frecvențe Doppler diferite. Dacă mai multe ținte se află în aceeași celulă de distanță, nu este întotdeauna posibil să se stabilească cărei ținte îi aparține fiecare frecvență Doppler detectată.

Deoarece măsurarea frecvenței se efectuează la frecvența intermediară, filtrele sunt dispuse deasupra și dedesubtul frecvenței nominale fFI. Un ecou fără deplasare Doppler se află exact la frecvența nominală fFI. Printr-o conversie adecvată a frecvenței poate fi deosebit și sensul mișcării țintei: obiectele care se îndepărtează de radar produc o frecvență a ecoului sub frecvența intermediară nominală, în timp ce obiectele care se apropie produc o frecvență a ecoului deasupra acesteia. În cazul unei alte configurații de amestecare a frecvențelor, această corespondență poate fi inversată. La frecvența Doppler zero, cele două filtre învecinate, situate de o parte și de alta a fFI, ar trebui să furnizeze semnale de ieșire cu amplitudini aproximativ egale. Chiar și abaterile mici de frecvență pot produce diferențe vizibile între amplitudinile celor două ieșiri. Astfel pot fi detectate și deplasări Doppler mici, dacă timpul de observare și caracteristicile filtrelor permit o rezoluție suficientă în frecvență.

Multiplexare

La radarele terestre și navale, ecourile perturbatoare provenite de la ținte fixe apar predominant la distanțe mici, din cauza curburii suprafeței Pământului. De aceea, suprimarea ecourilor de la ținte fixe este utilizată frecvent mai ales în modul de rază scurtă. Dacă radarul emite trei impulsuri destinate prelucrării MTI într-o anumită direcție, semnalele de ecou din aceste trei perioade de repetare a impulsurilor sunt prelucrate succesiv de sistemul MTI. Din cauza principiilor diferite de funcționare ale filtrelor, rezultatele lor devin disponibile în momente diferite. Un multiplexor reprezintă, prin urmare, o soluție adecvată pentru interfața cu procesorul de semnale radar.

rază lungă
rază lungă
rază scurtă

Figura 4: Secvența temporală a radarului cu trei perioade de repetare a impulsurilor pentru raza scurtă, destinate prelucrării MTI.

rază lungă
rază lungă
rază
scurtă
rază
scurtă
rază
scurtă

Figura 4: Secvența temporală a radarului cu trei perioade de repetare a impulsurilor pentru raza scurtă, destinate prelucrării MTI.

rază lungă
rază lungă
rază
scurtă
rază
scurtă
rază
scurtă

Figura 4: Secvența temporală a radarului cu trei perioade de repetare a impulsurilor pentru raza scurtă, destinate prelucrării MTI.

Filtrele Doppler pot produce un semnal de ieșire încă din perioada curentă de repetare a impulsurilor. Prin urmare, aceste filtre sunt eficiente și în modul de rază lungă, atunci când pentru fiecare direcție a antenei este disponibilă numai o perioadă de repetare a impulsurilor. Spre deosebire de filtrele bazate pe compararea fazelor, ele nu necesită mai multe perioade consecutive de repetare a impulsurilor pentru a produce un răspuns. Totuși, timpul scurt de observare limitează precizia de măsurare care poate fi obținută. Frecvența Doppler măsurată permite estimarea vitezei radiale a țintei. Această viteză radială este numită și rata de variație a distanței (range rate), deoarece descrie modificarea în timp a distanței dintre radar și țintă. Rata de variație a distanței este importantă pentru extractorul de ploturi radar și pentru stabilirea ferestrei de așteptare la următoarea rotație a antenei.

Filtrul Doppler pentru interferențe pasive, care funcționează conform metodei Integrate-and-Dump, poate fi configurat astfel încât să furnizeze rezultate încă după a doua perioadă de repetare a impulsurilor.

Filtrul Doppler de frecvență zero este utilizat, de asemenea, pentru detectarea și suprimarea interferențelor pasive. Acesta compară fazele semnalelor de ecou din trei sau mai multe perioade de repetare a impulsurilor și poate furniza un rezultat abia în ultima perioadă, dar poate permite o diferențiere mai precisă a frecvențelor Doppler foarte mici.

Multiplexorul poate fi astfel comandat în timp în funcție de numărul perioadei de repetare a impulsurilor: în fiecare dintre cele trei perioade, ieșirea unui alt filtru este transmisă procesorului de semnale radar. Procesorul compară și evaluează rezultatele, apoi îl selectează pe cel mai favorabil pentru prelucrarea ulterioară. De asemenea, este memorată informația privind filtrul care a furnizat rezultatul selectat.

Figura 5: Spectrele Doppler ale unui avion cu modulația motorului cu reacție și ale unei turbine eoliene cu modulația produsă de rotația palelor.

Modulația motorului cu reacție (JEM)

Frecvențele Doppler nu sunt produse numai de reflexiile pe suprafețele principale ale unui avion. Odată cu creșterea cerințelor de detectare a aeronavelor stealth, sistemele radar devin tot mai sensibile. Astfel, chiar și suprafețele reflectorizante relativ mici, cum ar fi paletele compresorului unui motor cu reacție, pot contribui cu componente măsurabile la semnalul de ecou. Deoarece aceste palete se rotesc, viteza lor radială instantanee poate fi diferită de cea a avionului în ansamblu. În consecință, apar componente suplimentare ale ecoului, variabile în timp, cu frecvențe Doppler caracteristice. Acest fenomen este numit modulația motorului cu reacție (Jet Engine Modulation, JEM). Ca urmare, mai multe filtre din bancul de filtre Doppler pot răspunde simultan. Poziția și intensitatea acestor componente Doppler depind, printre altele, de unghiul sub care este observată ținta. Distribuția lor caracteristică poate fi reprezentată printr-un model matematic și memorată într-o bază de date. Asemenea unei amprente digitale, acest model poate contribui la identificarea tipului de avion. În acest scop, componentele Doppler măsurate trebuie corelate cu modelele memorate în baza de date.

Palele în rotație ale turbinelor eoliene produc, de asemenea, componente Doppler suplimentare cu proprietăți caracteristice. Totuși, acest fenomen este numit în general efect micro-Doppler sau modulație produsă de rotația palelor, și nu modulația motorului cu reacție. Cele două spectre din figura 5 arată cum diferite componente aflate în rotație pot influența în moduri diferite distribuția în frecvență a ecourilor radar.

Deoarece frecvența Doppler depinde de frecvența purtătoare a emițătorului, iar radarul poate utiliza mai multe frecvențe de emisie diferite, frecvențele Doppler măsurate trebuie normalizate pentru a putea fi comparate. Aceasta înseamnă că influența frecvenței de emisie trebuie eliminată. Metoda cea mai simplă constă în împărțirea frecvenței Doppler măsurate la frecvența de emisie curentă și înmulțirea rezultatului cu o frecvență de referință stabilită.

Figura 5: Spectrele Doppler ale unui avion cu modulația motorului cu reacție și ale unei turbine eoliene cu modulația produsă de rotația palelor.

Descrierea blocurilor funcționale din schema bloc