www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Viteza radială

Viteza radială, viteza tangențială și viteza reală a unui avion

Ilustrația 1: Vectorii vitezei unui avion în raport cu poziția radarului

Viteza radială: Un avion trece pe lângă radar pe o traiectorie rectilinie. Inițial, viteza sa radială este pozitivă. Când avionul se deplasează perpendicular pe linia de vizare a radarului, viteza radială devine zero. După aceea, viteza radială devine negativă.

Ilustrația 1: Vectorii vitezei unui avion în raport cu poziția radarului

Viteza radială

Orice mișcare cu o anumită viteză are și o direcție, prin urmare viteza este o mărime vectorială. În raport cu o direcție de observare, vectorul viteză poate fi descompus în două componente (culorile textului corespund culorilor săgeților din ilustrația 1):

Diagonala dreptunghiului format de acești doi vectori perpendiculari reprezintă viteza reală a obiectului observat. Lungimea acestui vector exprimă valoarea vitezei, iar direcția sa corespunde direcției de mișcare.

Viteza radială a unui avion este componenta vitezei sale orientată de-a lungul liniei de vizare, spre radar sau în sens opus.

Vectorul vitezei tangențiale este perpendicular pe vectorul vitezei radiale. Această componentă influențează comanda antenei unui radar de urmărire a țintelor.

Aplicații în aviație

Atunci când un avion trece pe lângă un radar pe o traiectorie rectilinie, ajunge într-un punct în care viteza radială este zero, iar viteza tangențială este egală cu viteza instantanee a avionului. Frecvența Doppler este diferită de zero numai atunci când viteza radială este diferită de zero. Dacă viteza radială este zero, nu se poate determina viteza țintei din frecvența Doppler. Un sistem de detecție a țintelor mobile bazat exclusiv pe efectul Doppler nu poate, în acest moment, să deosebească avionul de o țintă fixă.

În cazul unui zbor rectiliniu, viteza radială depinde de unghiul dintre direcția de zbor și linia de vizare a radarului. Valoarea sa absolută este maximă atunci când avionul zboară direct spre radar sau se îndepărtează de acesta. Viteza radială devine zero atunci când avionul se deplasează exact perpendicular pe linia de vizare. Pentru o mișcare într-un plan, această relație este exprimată prin vr = v · cos θ, unde unghiul θ se măsoară între direcția de zbor și direcția de la avion spre radar:

Atunci când avionul își continuă zborul rectiliniu, vectorul vitezei sale radiale este orientat în sens opus radarului. Conform convenției de semn utilizate aici, viteza radială devine negativă. În consecință, se schimbă și semnul frecvenței Doppler. Pentru aceeași valoare absolută a vitezei radiale, valoarea absolută a frecvenței Doppler rămâne aceeași, dar sensul variației fazei în timp se inversează. Semnul frecvenței Doppler poate fi determinat, de exemplu, prin demodulare I/Q.

Dacă un avion zboară pe o traiectorie circulară în jurul radarului, menținând o distanță constantă, viteza sa radială rămâne permanent zero. În acest caz, frecvența Doppler este zero, iar ecoul avionului poate fi suprimat de filtrul MTI la fel ca ecoul unei ținte fixe.

La analizarea mișcării în spațiul tridimensional, viteza radială depinde și de altitudinea avionului. Totuși, dacă altitudinea rămâne aproximativ constantă, această influență este de obicei redusă, deoarece distanța până la radar este, în general, mult mai mare decât altitudinea de zbor.

Aplicații în meteorologie

Un radar meteorologic Doppler măsoară, de asemenea, numai componenta mișcării de-a lungul liniei sale de vizare. La observarea zonelor cu precipitații, se poate determina astfel viteza radială a picăturilor de ploaie și, prin urmare, se poate estima aproximativ una dintre componentele vitezei vântului.

Direcția vântului și componentele radiale ale vitezei pentru diferite direcții de observare
Direcția reală a vântului
Componenta radială
Direcția de observare a radarului

Ilustrația 2: Componentele radiale ale unei mișcări a vântului cu direcție constantă

Direcția vântului și componentele radiale ale vitezei pentru diferite direcții de observare
Direcția reală a vântului
Componenta radială
Direcția de observare a radarului

Ilustrația 2: Componentele radiale ale unei mișcări a vântului cu direcție constantă

Ilustrația 2 prezintă o mișcare a vântului într-o singură direcție, reprezentată prin săgețile verzi. Radarul se află în centrul imaginii și observă mișcarea din direcții diferite. Liniile galbene indică unele dintre direcțiile de observare, iar săgețile roșii reprezintă componentele radiale măsurabile. Valoarea absolută a acestor componente este maximă atunci când direcția vântului coincide cu linia de vizare a radarului. Componentele radiale devin zero atunci când vântul se deplasează perpendicular pe linia de vizare.

Prin urmare, o singură măsurare a vitezei radiale nu permite determinarea directă a vectorului complet al vitezei vântului, adică atât a valorii, cât și a direcției sale. Numai analiza măsurărilor efectuate din direcții diferite permite, în condiții adecvate, obținerea unor informații despre câmpul vântului.

Reprezentarea color a vitezelor radiale măsurate de un radar meteorologic Doppler

Ilustrația 3: Reprezentarea vitezei radiale pe un radar meteorologic Doppler

Ilustrația 3 prezintă o reprezentare color a vitezelor radiale măsurate ale particulelor de precipitații. Radarul se află în centrul imaginii. În codul de culori utilizat aici, albastrul și verdele indică mișcarea spre radar, în timp ce roșul reprezintă mișcarea de îndepărtare de radar. Zona gri care se întinde de la stânga la dreapta indică viteze radiale apropiate de zero.

Picăturile de ploaie sunt purtate de vânt. Prin urmare, mișcarea lor orizontală corespunde aproximativ mișcării aerului. Totuși, la unghiuri de elevație mai mari ale antenei, și viteza de cădere a picăturilor poate contribui la viteza radială măsurată.

În practică, interpretarea măsurărilor este mai complexă, deoarece viteza și direcția vântului pot varia de la un loc la altul și odată cu altitudinea. În cazul unor zone extinse cu precipitații relativ uniforme, măsurările efectuate la distanțe diferite și sub unghiuri de elevație diferite pot furniza, în condiții adecvate, informații despre profilul vertical al vântului. În anumite privințe, aceste informații sunt comparabile cu cele obținute printr-un sondaj atmosferic cu radiosondă.

În timpul furtunilor, radarele meteorologice Doppler pot detecta mișcări de rotație ale aerului, care pot indica, de exemplu, formarea unei circulații asociate unei tornade. Prin intermediul imaginilor corespunzătoare ale vitezei radiale pot fi analizate și zonele de convergență și divergență a curenților de aer, precum și mișcările intense ale aerului asociate acestora.

Pentru măsurarea vântului pe suprafețe întinse sunt necesare, de regulă, ecouri provenite de la precipitații. Totuși, în apropierea solului, un radar meteorologic sensibil poate recepționa și ecouri de la insecte, chiar și în absența precipitațiilor. Mișcarea acestora poate oferi indicii despre avansarea fronturilor brizei marine sau a fronturilor de rafală asociate furtunilor.

Completările privind aplicațiile meteorologice ale vitezei radiale se bazează pe contribuțiile de specialitate ale lui Pierre Vaillant. Îi mulțumim călduros pentru această extindere valoroasă a articolului!