www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Procesul de urmărire

Senzor
radar
Consolidarea
detecțiilor
CFAR
adaptiv
Asociere
cu pista?
nu
da
Predicția
pistei
Inițierea
pistei
Actualizarea
pistei
Terminarea
pistei
Formarea
pistei
Fișierul pistelor
(date de stare)
Monitorizarea frecvenței
de actualizare
Controlul și planificarea
radarului
Monitor
radar

Figura 1. Schema procesului de urmărire automată a țintelor

Senzor
radar
Consolidarea
detecțiilor
CFAR
adaptiv
Asociere
cu pista?
nu
da
Predicția
pistei
Inițierea
pistei
Actualizarea
pistei
Terminarea
pistei
Formarea
pistei
Fișierul pistelor
(date de stare)
Monitorizarea frecvenței
de actualizare
Controlul și planificarea
radarului
Monitor
radar

Figura 1. Schema procesului de urmărire automată a țintelor

Senzor radar
Consolidarea
detecțiilor
Asociere
cu pista?
nu
da
Predicția
pistei
Formarea
pistei
Fișierul pistelor
(date de stare)
Monitorizarea
frecvenței
de actualizare
Controlul și
planificarea
radarului
Monitor radar

Figura 1. Schema procesului de urmărire automată a țintelor

Procesul de urmărire

Procesul de urmărire cuprinde prelucrarea observațiilor radar, de la generarea rapoartelor individuale despre ținte până la furnizarea și administrarea pistelor rezultate. În cadrul acestui proces, observațiile noi sunt asociate pistelor existente, stările de mișcare ale țintelor sunt actualizate, iar pozițiile lor viitoare sunt prezise. Observațiile neasociate pot fi utilizate pentru formarea unor piste noi. Pistele pentru care nu există temporar observații corespunzătoare pot fi menținute inițial, iar dacă lipsa măsurătorilor adecvate se prelungește, ele pot fi terminate. Schema bloc din figura 1 prezintă un exemplu de desfășurare a acestei prelucrări.

În funcție de viteza de rotație a antenei, frecvența de repetare a impulsurilor și timpul de iluminare a țintei de către fasciculul radar, în timpul unei scanări sunt recepționate de obicei mai multe ecouri de la aceeași țintă (vezi timpul de iluminare și numărul de impulsuri pe o scanare în capitolul „Bazele radarului”). Procesorul de semnale radar prelucrează semnalele recepționate și stabilește, pe baza unor criterii de detecție adecvate, dacă într-o anumită celulă de distanță poate exista o țintă. Mai multe măsurători sau detecții învecinate pot aparține aceleiași ținte. Înainte de începerea urmăririi propriu-zise, aceste informații trebuie reunite în rapoarte de observație adecvate.

Consolidarea detecțiilor (Detection Consolidation)

În cadrul consolidării detecțiilor, rezultatele de detecție asociate, provenite, de exemplu, din celule de distanță învecinate sau din impulsuri emise succesiv, sunt reunite într-un singur raport de observație. Astfel, din mai multe măsurători individuale se obține o poziție reprezentativă a țintei. În funcție de sistemul radar, se pot lua în considerare și intensitatea semnalului, extinderea ecoului și alte caracteristici. Printre metodele posibile se numără:

Rezultatul este un Plot, care reprezintă un raport de observație disponibil pentru etapele următoare ale urmăririi automate. Consolidarea detecțiilor nu constituie încă asocierea cu o pistă existentă, ci pregătește datele de măsurare necesare acestei operații.

Stabilirea adaptivă a pragului de detecție (CFAR)

Detecția ecourilor radar este îngreunată de zgomot, de ecourile obiectelor fixe, de precipitații și de alte surse de perturbații. În condiții variabile, utilizarea unui prag de detecție constant poate produce numeroase alarme false sau poate împiedica detectarea țintelor mai slabe. De aceea, metodele cu rată constantă a alarmelor false (Constant False Alarm Rate, CFAR) adaptează pragul de detecție la condițiile locale ale semnalelor perturbatoare. Scopul este menținerea probabilității specificate de alarmă falsă la o valoare cât mai constantă, în condițiile ipotezelor adoptate privind caracteristicile statistice ale perturbațiilor, nu eliminarea completă a tuturor alarmelor false.

Prelucrarea CFAR aparține etapei de detecție radar și trebuie diferențiată de asocierea ulterioară a datelor în sistemul de urmărire. Ordinea în care sunt consolidate datele și sunt luate deciziile de prag, înainte sau după consolidare, depinde de arhitectura prelucrării semnalelor. Prin urmare, schema bloc nu reprezintă o succesiune obligatorie pentru toate radarele. Informații suplimentare despre detecție și probabilitatea alarmelor false sunt prezentate în capitolul „Bazele radarului”.

Asocierea datelor (Track Association)

Plot-urile furnizate de prelucrarea semnalelor trebuie asociate pistelor deja existente. În acest scop, sistemul de urmărire utilizează stările de mișcare estimate anterior pentru a calcula pozițiile așteptate ale țintelor la momentele noilor măsurători. În jurul acestor poziții sunt definite ferestre de acceptare, în interiorul cărora un Plot este considerat un posibil candidat pentru actualizarea pistei corespunzătoare. Dacă mai multe Plot-uri se află în aceeași fereastră sau un singur Plot se află în ferestrele mai multor piste, asocierea trebuie stabilită pe baza unor criterii suplimentare.

Asocierea datelor reprezintă, așadar, o operație decizională distinctă: aceasta stabilește care observație aparține fiecărei piste. Estimarea ulterioară a stării determină, în schimb, modul în care noile măsurători sunt folosite pentru corectarea stării de mișcare estimate anterior. În situațiile dificile de asociere se pot utiliza și metode care iau în considerare simultan mai multe asocieri posibile, cum ar fi Multiple Hypothesis Tracker.

Inițierea pistei (Track Initiation)

Un singur Plot nu permite, în general, determinarea fiabilă a mișcării unei ținte. Prin urmare, rapoartele de observație care nu pot fi asociate unei piste existente sunt analizate mai întâi pentru a stabili dacă pot constitui baza unei piste noi. În acest scop se pot utiliza mai multe Plot-uri succesive în timp, ale căror poziții sunt compatibile spațial cu o mișcare plauzibilă a țintei. O pistă nouă poate fi considerată inițial provizorie și este confirmată numai după îndeplinirea criteriilor stabilite.

Numărul observațiilor necesare și intervalul de timp în care acestea trebuie să apară depind de sistemul radar și de cerințele sale operaționale. Un criteriu utilizat frecvent presupune, de exemplu, existența unui număr minim prestabilit de observații compatibile în timpul mai multor scanări consecutive ale antenei. Această procedură reduce riscul formării unor piste false pe baza alarmelor false izolate. Detaliile sunt prezentate în pagina Inițierea pistei.

Predicția stării și actualizarea pistei (Track Prediction & Update)

Pentru fiecare pistă existentă, poziția probabilă a țintei în momentul unei noi observații este prezisă pe baza ultimei stări de mișcare estimate. În acest scop, poziția, viteza și, dacă este necesar, accelerația pot fi reunite într-un vector de stare. Predicția ține seama și de modelul de mișcare utilizat și de timpul scurs de la ultima actualizare.

Atunci când un nou Plot este asociat unei piste, valorile măsurate sunt comparate cu starea prezisă. Pe baza diferenței se calculează o corecție, rezultând o estimare actualizată a poziției și parametrilor de mișcare ai țintei. În acest scop se poate utiliza, de exemplu, un filtru α–β sau un filtru Kalman. Aceste metode prelucrează măsurătorile și predicțiile ținând seama de caracteristicile și incertitudinile lor.

Calculele se repetă pentru fiecare nouă observație adecvată. Estimarea actualizată a stării constituie, în același timp, punctul de plecare pentru predicția următoare. Principiile matematice sunt explicate mai detaliat în pagina despre netezirea pistei și estimarea stării.

Fișierele pistelor și actualizarea lor (Track Files)

Informațiile despre țintele urmărite sunt stocate într-un fișier al pistelor sau într-o structură de date echivalentă. Pentru fiecare pistă activă, acesta conține starea de mișcare estimată în prezent și informațiile administrative necesare prelucrării ulterioare. În funcție de sistemul radar, aceste date pot include:

Atunci când un nou raport de observație este asociat unei piste existente, variabilele de stare și informațiile administrative corespunzătoare sunt actualizate. Datele stocate pot fi apoi transmise către indicatoarele radar, stațiile de supraveghere a spațiului aerian sau alte sisteme de prelucrare. În cazul radarelor multifuncționale echipate corespunzător, acestea pot contribui și la planificarea unor observații suplimentare ale anumitor ținte.

Menținerea și terminarea pistelor (Track Maintenance & Termination)

Dacă temporar nu este găsit un raport de observație corespunzător unei piste existente, acest lucru nu înseamnă neapărat că ținta a dispărut. Sistemul de urmărire poate continua să prezică starea de mișcare așteptată și să caute din nou Plot-uri corespunzătoare în observațiile ulterioare. Totuși, incertitudinea poziției prezise crește, în general, pe măsură ce timpul scurs de la ultima măsurătoare devine mai mare. Prin urmare, poate fi necesară adaptarea ferestrei de acceptare.

Dacă observațiile adecvate lipsesc o perioadă îndelungată, fiabilitatea pistei scade. Decizia de a menține sau de a termina pista depinde de criterii prestabilite. Acestea pot lua în considerare, de exemplu, numărul actualizărilor ratate, calitatea anterioară a pistei și condițiile de exploatare. Deciziile corespunzătoare sunt explicate mai detaliat în pagina Menținerea și terminarea pistelor.

Procesul de urmărire combină astfel detecția și consolidarea observațiilor radar cu asocierea datelor, estimarea stării, predicția și administrarea pistelor. În funcție de tipul radarului, aceste funcții pot fi organizate în moduri diferite sau executate într-o unitate comună de prelucrare. Obiectivul esențial este obținerea, din observații individuale care pot conține erori de măsurare, a unor informații despre mișcarea țintelor cât mai fiabile și actualizate permanent.