Menținerea traiectelor radar (Track Maintenance)
ploturi asociate
Figura 1. Traiect confirmat, pierderea temporară a unui plot și încheierea urmăririi
Figura 1. Traiect confirmat, pierderea temporară a unui plot și încheierea urmăririi
Figura 1. Traiect confirmat, pierderea temporară a unui plot și încheierea urmăririi
Menținerea traiectelor radar (Track Maintenance)
Prin menținerea traiectelor radar (Track Maintenance) se înțelege supravegherea și continuarea traiectelor deja existente în cadrul urmăririi automate a țintelor radar. După fiecare nouă măsurare radar, sistemul de urmărire trebuie să decidă dacă un traiect poate fi actualizat cu un nou plot, dacă trebuie menținut temporar fără o măsurare asociată sau dacă urmărirea sa trebuie încheiată. Scopul acestor proceduri este continuarea cât mai fiabilă a urmăririi țintelor care există efectiv, eliminând în același timp din sistem traiectele care nu mai sunt valabile.
Dacă, în timpul unei rotații a antenei, niciun plot radar nou nu poate fi asociat unui traiect existent, aceasta nu înseamnă neapărat că ținta a dispărut. De exemplu, ținta ar putea să fi părăsit zona de acoperire a radarului sau o aeronavă ar putea să fi aterizat. De asemenea, un plot poate lipsi din cauza unor condiții nefavorabile de propagare, a mascării țintei, a unui ecou radar slab sau a unor perturbații temporare. Și erorile de asociere a ploturilor radar cu traiectele existente pot determina ca o măsurare reală a țintei să nu fie utilizată pentru actualizarea traiectului.
Prin urmare, pierderea unui singur plot nu este, de regulă, suficientă pentru încheierea imediată a unui traiect confirmat. În schimb, traiectul poate fi menținut pentru un număr limitat de scanări radar ulterioare, poziția sa fiind prezisă pe baza ultimei stări de mișcare estimate. Această continuare temporară fără o nouă măsurare asociată este denumită Coasting, adică menținerea traiectului prin predicție. Ea permite reluarea actualizării urmăririi după o întrerupere scurtă a măsurărilor, imediat ce este detectat din nou un plot radar corespunzător.
În timpul menținerii prin predicție, starea de mișcare a țintei continuă să fie prezisă cu ajutorul filtrului de urmărire. Totuși, deoarece nu este disponibilă o nouă măsurare pentru corecție, incertitudinea poziției estimate a țintei crește, în general. În cazul utilizării unui filtru Kalman, această incertitudine este descrisă de matricea de covarianță a estimării stării, propagată în etapa de predicție. În consecință, cu cât întreruperea măsurărilor durează mai mult, cu atât predicția devine mai puțin fiabilă. Ritmul de creștere a incertitudinii depinde în special de modelul de mișcare utilizat și de incertitudinile presupuse pentru mișcarea țintei.
Decizia privind continuarea unui traiect
Pentru a decide dacă un traiect trebuie continuat sau încheiat, pot fi utilizate diferite criterii. Sistemele simple de urmărire radar folosesc reguli fixe privind numărul de ploturi pierdute consecutiv sau numărul de detecții ratate într-un anumit interval de timp. Sistemele mai complexe iau în considerare și calitatea estimată a traiectului, incertitudinea predicției poziției și probabilitatea de detectare a țintei în condițiile existente.
Printre metodele de decizie utilizate frecvent se numără:
- Pierderi consecutive de ploturi: Un traiect este încheiat dacă niciun plot corespunzător nu poate fi asociat în timpul unui număr stabilit de M rotații consecutive ale antenei. O valoare posibilă de configurare este, de exemplu, M = 3.
- Criteriul M din N: Decizia se ia pe baza unui număr stabilit de M măsurări lipsă sau disponibile într-o fereastră de observație de N scanări radar. Astfel, pierderile izolate ale măsurărilor au o influență mai mică decât întreruperile prelungite.
- Evaluarea incertitudinii estimării: Un traiect poate fi încheiat atunci când incertitudinea estimării stării, descrisă de matricea de covarianță, depășește un prag prestabilit.
- Evaluarea calității traiectului: Continuarea urmăririi poate depinde de un indicator de calitate care ia în considerare, de exemplu, asocierile reușite ale măsurărilor, pierderile de ploturi și fiabilitatea predicției mișcării.
Alegerea metodei și a valorilor sale de prag depinde de caracteristicile radarului și de cerințele privind urmărirea țintelor. Încheierea prea rapidă a urmăririi duce la pierderea traiectelor chiar și în cazul unor întreruperi scurte ale măsurărilor. În schimb, dacă traiectele sunt menținute prea mult timp fără măsurări noi, în sistem pot rămâne informații învechite sau incorecte despre ținte. De asemenea, crește riscul ca ploturile primite ulterior să fie asociate unui traiect greșit. Prin urmare, menținerea traiectelor trebuie să asigure un compromis adecvat între continuitatea urmăririi țintelor și eliminarea la timp a traiectelor nevalabile.
Continuarea și încheierea urmăririi unui traiect
Dacă, după una sau mai multe scanări fără măsurări asociate, este detectat din nou un plot radar corespunzător, traiectul poate fi actualizat folosind această măsurare. Filtrul de urmărire corectează starea de mișcare prezisă și utilizează estimarea actualizată pentru următoarea predicție a poziției. Astfel, urmărirea țintei poate continua fără a fi neapărat necesară crearea unui nou traiect prin inițierea traiectului.
În reprezentarea grafică a istoricului traiectului (Track History), o poziție măsurată lipsă poate fi înlocuită cu poziția țintei prezisă pentru momentul respectiv. În acest mod, succesiunea temporală a mișcării estimate a țintei rămâne vizibilă. Totuși, o astfel de poziție reprezintă doar o valoare substitutivă calculată și nu trebuie considerată echivalentă cu un plot radar măsurat efectiv. În special, aceasta nu trebuie utilizată ca o măsurare radar suplimentară și independentă pentru corectarea filtrului de urmărire fără a ține seama în mod corespunzător de incertitudinea sa.
Dacă, în schimb, un traiect nu poate fi actualizat în mod fiabil în intervalul de timp permis sau în numărul stabilit de scanări radar, urmărirea sa este încheiată. Traiectul nu mai este identificat ca țintă urmărită în prezent, iar datele asociate sunt șterse sau păstrate pentru o analiză ulterioară, conform cerințelor sistemului radar. Dacă aceeași țintă este detectată din nou mai târziu, poate fi necesară crearea unui nou traiect printr-o nouă inițiere. Prin urmare, încheierea unui traiect înseamnă în primul rând că urmărirea automată a țintei nu mai poate fi continuată în mod fiabil. Aceasta nu constituie o dovadă sigură că ținta a părăsit efectiv zona de acoperire a radarului.
Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu