Inițializarea traiectoriei
plot nou adăugat
Figura 1. Formarea și confirmarea unei traiectorii noi din ploturi radar neasociate
plot nou adăugat
Figura 1. Formarea și confirmarea unei traiectorii noi din ploturi radar neasociate
plot nou adăugat
Figura 1. Formarea și confirmarea unei traiectorii noi din ploturi radar neasociate
Inițializarea traiectoriei
Inițializarea traiectoriei (Track Initiation) este procesul prin care se creează o nouă traiectorie radar din ploturi care nu au putut fi asociate niciunei traiectorii existente. La începutul supravegherii radar nu sunt disponibile încă traiectorii confirmate. De aceea, ploturile noi trebuie examinate pentru a stabili dacă sunt potrivite pentru formarea unei traiectorii a țintei. Și în timpul funcționării normale sunt luate în considerare pentru inițializare numai ploturile care nu au putut fi atribuite unei traiectorii existente în cadrul asocierii măsurătorilor cu traiectoriile existente.
De regulă, dintr-un singur plot radar nu se poate stabili cu suficientă siguranță dacă există într-adevăr o țintă nouă sau dacă detecția reprezintă doar o alarmă falsă. În plus, o singură măsurare a poziției nu este suficientă pentru determinarea vitezei și direcției de deplasare a țintei presupuse. De aceea, se creează inițial o traiectorie provizorie cu statutul „neconfirmată”. Ploturile următoare sunt examinate pentru a verifica dacă pozițiile și momentele lor de măsurare corespund unei mișcări plauzibile a țintei presupuse. Dacă asocierea reușește, parametrii mișcării sunt estimați treptat, iar informațiile referitoare la traiectoria provizorie sunt actualizate.
În multe sisteme radar, traiectoriile neconfirmate nu sunt afișate operatorului, pentru ca alarmele false izolate să nu aglomereze inutil ecranul. Abia după obținerea unui număr suficient de măsurători corespunzătoare, traiectoria primește statutul „confirmată” și poate fi afișată. Această procedură limitează apariția traiectoriilor false, dar introduce o anumită întârziere între prima detectare a țintei și afișarea traiectoriei sale confirmate. Numărul de măsurători necesare depinde, printre altele, de probabilitatea de alarmă falsă și de cerințele privind detectarea țintelor.
Criteriul M din N
O metodă utilizată frecvent pentru confirmarea unei traiectorii este criteriul M din N. Conform acestui criteriu, o traiectorie provizorie trebuie susținută de cel puțin M ploturi corespunzătoare în cadrul a N oportunități consecutive de observare. De exemplu, valorile M = 3 și N = 5 înseamnă că trebuie obținute cel puțin trei observații corespunzătoare în decursul a cinci rotații consecutive ale antenei. Prima observație poate fi deja inclusă în numărul necesar. Modul exact de numărare depinde de implementarea algoritmului.
Valorile M și N determină compromisul dintre confirmarea rapidă a traiectoriilor noi și reducerea apariției traiectoriilor false. Un criteriu de confirmare mai strict reduce, în general, probabilitatea ca alarmele false aleatorii să conducă la confirmarea unei ținte inexistente. Totuși, acesta poate întârzia și confirmarea unor ținte reale care produc ecouri radar de amplitudine redusă. Dacă nu sunt îndeplinite condițiile necesare în intervalul prevăzut, traiectoria provizorie poate fi eliminată.
Alte metode de confirmare
Pe lângă criteriile fixe M din N, pot fi utilizate și metode statistice, prin care se evaluează, pe baza unor măsurători succesive, probabilitatea ca o traiectorie să corespundă unei ținte existente în realitate. În acest scop pot fi luate în considerare, de exemplu, diferențele dintre pozițiile estimate prin predicție și cele măsurate, probabilitatea unei asocieri întâmplătoare și incertitudinea estimării stării. Matricea de covarianță utilizată într-un filtru Kalman poate furniza, de asemenea, informații privind incertitudinea parametrilor de mișcare estimați. Totuși, o covarianță redusă nu dovedește, prin ea însăși, că o traiectorie corespunde unei ținte reale.
După confirmare, traiectoria continuă să fie prelucrată prin procesul normal de actualizare și netezire a traiectoriei. Noile măsurători asociate sunt utilizate pentru corectarea poziției estimate a țintei și a parametrilor săi de mișcare. Astfel, inițializarea traiectoriei reprezintă trecerea de la ploturi radar individuale, încă neasociate, la urmărirea automată continuă a țintei.
Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu