Măsurători cu osciloscopul
Figura 1: Tubul catodic 8LO4I al unui osciloscop vechi
Măsurători cu osciloscopul
Așa cum sugerează și denumirea, osciloscopul este utilizat pentru a face vizibile oscilațiile (electrice) (oscilațiile).
Aparatele din generațiile mai vechi utilizau în acest scop un tub catodic. În acesta era deviat un fascicul de electroni care lovea un ecran luminescent (luminescență: absorbția energiei în materie, urmată de reemisia acesteia în domeniul vizibil al spectrului). La osciloscopul cu tub catodic, energia cinetică a electronilor este transformată de obicei în lumină verzuie. Deviația putea fi realizată atât cu ajutorul câmpurilor electrice, cât și al celor magnetice. La osciloscopul cu tub catodic, fasciculul de electroni este deviat în funcție de semnalul măsurat, în timp ce intensitatea sa rămâne constantă.
Figura 2: Osciloscop modern cu patru canale și ecran plat
Osciloscoapele mai moderne utilizează un ecran plat, asemănător unui monitor de calculator. În aparat funcționează și un procesor care generează o reprezentare clară pe baza semnalului măsurat. Funcțiile sale sunt determinate de software-ul utilizat în aparat. Datorită acestui fapt, osciloscoapele moderne pot fi utilizate mult mai versatil.
Aproape orice osciloscop oferă următoarele două moduri de funcționare: modul normal și modul X-Y.
Modul normal
Figura 3: Osciloscop în modul normal
În acest mod de funcționare, fasciculul de electroni se deplasează uniform de la stânga la dreapta. Durata unei baleieri poate fi reglată de la câteva microsecunde până la câteva secunde. Poziția verticală a fasciculului este controlată de semnalul analizat: poziția pe ecran este direct proporțională cu valoarea instantanee a tensiunii de intrare. Factorul de proporționalitate, adică domeniul de tensiune afișat pe ecran, poate fi reglat de la milivolți până la volți. Imaginea rezultată pe ecran reprezintă variația în timp a tensiunii de intrare (diagrama timp–tensiune).
Dacă semnalul măsurat este periodic, de exemplu sinusoidal sau sub forma unui tren de impulsuri, acesta poate fi sincronizat cu deplasarea orizontală a fasciculului de electroni.
Pentru aceasta, fasciculul este menținut la marginea stângă a ecranului până la apariția unui semnal de declanșare („trigger“ înseamnă „declanșator“). La declanșarea internă, semnalul de declanșare este generat prin compararea tensiunii măsurate cu nivelul de declanșare, adică o tensiune constantă și reglabilă. Dacă semnul diferenței dintre acestea se schimbă de la - la + sau invers, în funcție de reglaj, are loc declanșarea. În acest caz, minus și plus corespund unor anumite valori ale tensiunii, de exemplu 0 volți și 5 volți. Nu este relevant dacă în timpul unei baleieri apare de mai multe ori un semnal de declanșare. Dacă însă declanșarea are loc de mai multe ori în cadrul unei perioade, apare o suprapunere defazată. Ca alternativă la declanșarea internă, semnalul de declanșare poate fi aplicat și din exterior; în acest caz se vorbește despre declanșare externă.
Modul X-Y
Figura 4: Figură Lissajous
Modul X-Y este o aplicație foarte interesantă, care însă și-a pierdut complet importanța în practica măsurărilor.
În modul X-Y, fasciculul este controlat atât în direcția X (orizontală), cât și în direcția Y de câte un semnal de măsurare. Aceasta permite reprezentarea unui semnal în funcție de un alt semnal, de exemplu o diagramă curent–tensiune. Domeniul de afișare poate fi reglat independent în ambele direcții. În acest mod nu este necesară declanșarea.
Dacă la intrările X și Y sunt aplicate două tensiuni sinusoidale, se formează așa-numita figură Lissajous. Dacă ambele tensiuni sinusoidale au exact aceeași frecvență, pe ecran este trasată doar o linie dreaptă diagonală. Dacă între cele două tensiuni sinusoidale de aceeași frecvență există diferențe de fază, se formează o elipsă sau chiar un cerc. Dacă frecvențele sunt diferite, se formează o figură asemănătoare celei prezentate în figura 4.
În perioada în care încă nu existau analizoare de spectru și frecvențmetre
aceasta era, de exemplu, o posibilitate de comparare a frecvențelor. În prezent, măsurările de fază se efectuează mai bine cu analizoare vectoriale de rețea (VNA).