Măsurători cu un analizor de spectru
Figura 1: Reprezentare tridimensională a direcțiilor de observare pentru domeniul timp și domeniul frecvență,
stânga: reprezentarea bidimensională cu ajutorul unui osciloscop;
dreapta: reprezentarea sub forma unui spectru de frecvență.
Figura 1: Reprezentare tridimensională a direcțiilor de observare pentru
domeniul timp și
domeniul frecvență,
stânga: reprezentarea bidimensională cu ajutorul unui osciloscop;
dreapta: reprezentarea sub forma unui spectru de frecvență.
Măsurători cu un analizor de spectru
Un analizor de spectru este un aparat de măsură construit într-un mod foarte asemănător cu un osciloscop. Ambele aparate de măsură sunt utilizate pentru afișarea și măsurarea unor forme complexe de semnal. Ambele aparate indică pe ordonată amplitudinea semnalului măsurat. Diferența constă în reprezentarea pe abscisă. La osciloscop aceasta este axa timpului, iar la analizorul de spectru este axa frecvenței. Osciloscopul măsoară deci în domeniul timp (numit adesea domeniu temporal, traducere literală din engleză: time-domain), iar analizorul de spectru în domeniul frecvență (domeniu frecvențial, frequency-domain).
Dacă trebuie reprezentată o tensiune sinusoidală ideală, osciloscopul afișează această sinusoidă pe întreaga lățime a ecranului. La un analizor de spectru, aceeași sinusoidă este reprezentată printr-o linie verticală îngustă. Cele mai mici abateri de la forma sinusoidală ideală, de exemplu din cauza unei modulații de frecvență reduse, nu ar putea fi observate deloc pe un osciloscop. Pe analizorul de spectru ar apărea însă mai multe linii verticale, a căror lungime depinde de amplitudinea componentei respective a semnalului.
Figura 1 prezintă un amestec de trei frecvențe sinusoidale. Un asemenea amestec de semnale ar apărea aproximativ atunci când un radar FMCW detectează trei ținte aflate la distanțe diferite. Pe un osciloscop, aceste trei frecvențe ar putea eventual fi recunoscute dacă diferențele dintre frecvențe nu sunt prea mari. Însă măsurarea frecvenței, ceea ce în acest caz ar însemna măsurarea distanței, nu ar fi posibilă cu osciloscopul. Numai cu analizorul de spectru pot fi măsurate toate cele trei frecvențe. La un radar FMCW, analizorul de spectru poate fi utilizat direct ca aparat pentru măsurarea distanței.
Figura 2: Afișarea semnalului de emisie al unui radar cu impulsuri pe un analizor de spectru
Măsurarea unui spectru
La un radar cu impulsuri desfășurările temporale sunt reprezentate cel mai bine pe un osciloscop. Un analizor de spectru are aici, de exemplu, sarcina de a evalua calitatea semnalului de sondare generat de emițător. În figura 2 este prezentat spectrul unui emițător cu magnetron. La un emițător cu magnetron, puterea de emisie poate fi reglată, de exemplu, prin creșterea curentului magnetronului. O putere generată mai mare nu înseamnă însă automat și o rază de acțiune mai mare. Măsurarea puterii este întotdeauna de bandă largă. Prin urmare, sunt măsurate și componentele de putere aflate în afara benzii de trecere a celorlalte componente radar, de exemplu antena și diplexorul. Cu analizorul de spectru se poate aprecia dacă puterea suplimentară obținută prin creșterea curentului magnetronului se află efectiv în domeniul frecvențelor dorite. În caz contrar, nu are sens să se mărească în continuare curentul, deoarece singurul efect ar fi reducerea duratei de viață a magnetronului.
Și cu analizorul de spectru pot fi recunoscute relațiile temporale ale frecvenței de repetare a impulsurilor, deoarece atât structura liniilor spectrale, cât și intervalele dintre acestea oferă informații. Totuși, un osciloscop poate reprezenta acest lucru mult mai intuitiv.
Figura 3: Analizor de spectru RSA6265
Soluții tehnice
La aparatele de măsură analogice se utilizează un filtru trece-bandă acordabil electric, pentru a separa frecvențele în timp și a reprezenta amplitudinile acestora în mod similar unui osciloscop. În practică, în filtrul trece-bandă se utilizează chiar o frecvență fixă, iar semnalul de măsurat este mixat, ca într-un receptor superheterodină, cu o frecvență de mixare care variază liniar în timp, așa-numita frecvență de baleiere. Analizoarele de spectru digitale de înaltă calitate utilizează de asemenea acest principiu pentru o precizie și o rezoluție mai bune. Astfel, aparatul prezentat în figura 3 poate afișa frecvențe de până la maximum 26,5 GHz.
La analizoarele de spectru digitale mai ieftine, hardware-ul diferă uneori doar foarte puțin de cel al unui osciloscop. Diferența constă în principal în software: semnalele din domeniul timp sunt transformate cu ajutorul transformatei Fourier în domeniul frecvență. Aceasta înseamnă că osciloscoapele moderne, prin utilizarea unui software diferit sau suplimentar, pot funcționa și ca analizoare de spectru. Totuși, rezultatele lor, respectiv rezoluția, sunt atunci ceva mai puțin precise, deoarece osciloscoapele simple nu ating adesea benzile necesare pentru această utilizare. În plus, transformata Fourier rapidă necesită și ea timp și devine mai puțin precisă pentru semnale care se modifică rapid în timp.