Radar de urmărire a țintelor
Un Radar de urmărire a țintelor (în engleză: Tracking Radar) este un tip special de radar care urmărește continuu o anumită țintă după ce aceasta a fost detectată o dată. Lobul principal al diagramelor antenei este orientat numai în această direcție. Acesta măsoară continuu poziția (distanța, unghiul și, dacă este cazul, viteza) unui singur obiect și se deosebește astfel de un radar de recunoaștere și de alocare a țintelor, care scanează un spațiu mai mare în căutarea unor posibile ținte.
Imaginea 1: În cazul scanării conice, diagrama antenei se rotește în jurul unei axe centrale.
Radarele speciale de urmărire a țintelor se diferențiază în funcție de tehnologia utilizată în:
- radare cu scanare conică și
- radare cu antena monopuls.
Imaginea 2: Principiul unei antene monopuls cu canal sumă și canal diferență.
Radarele militare multifuncționale mai moderne, cu o reţele de antene fazate și o rată rapidă de reînnoire a datelor, pot efectua simultan căutarea și urmărirea țintelor. Aceasta este situația normală în prezent, dar în trecut era denumită Track-while-Scan (urmărirea țintei în timpul căutării țintei), o caracteristică specială de calitate.
Radarele de urmărire a țintelor sunt utilizate în principal în apărarea aeriană pentru combaterea mijloacelor de atac inamice. Raza lor de acțiune este atunci adaptată la raza de acțiune a mijloacelor de combatere (rachete, artilerie tubulară). Radarele de urmărire a țintelor cu rază de acțiune extrem de mare sunt importante pentru măsurarea traiectoriilor sateliților și pentru localizarea și măsurarea deșeurilor spațiale.