www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Domeniul timpului comparativ cu domeniul frecvenței

Model ilustrativ tridimensional pentru domeniul timpului și domeniul frecvenței

Figura 1: Model ilustrativ tridimensional pentru domeniul timpului și domeniul frecvenței
(Notă: În domeniul timpului, cele trei oscilații sinusoidale sunt reprezentate separat, ca pe un osciloscop cu trei canale. În schimb, un osciloscop cu un singur canal afișează doar suma instantanee a amplitudinilor lor atunci când cele trei oscilații se suprapun.)

Model ilustrativ tridimensional cu trei oscilații sinusoidale și reprezentările lor în domeniul timpului și al frecvenței

Figura 1: Model ilustrativ tridimensional pentru domeniul timpului și domeniul frecvenței
(Notă: În domeniul timpului, cele trei oscilații sinusoidale sunt reprezentate separat, ca pe un osciloscop cu trei canale. În schimb, un osciloscop cu un singur canal afișează doar suma instantanee a amplitudinilor lor atunci când cele trei oscilații se suprapun.)

Domeniul timpului comparativ cu domeniul frecvenței

Pentru compararea domeniului timpului (în engleză: time domain) cu domeniul frecvenței (în engleză: frequency domain) în prelucrarea semnalelor se utilizează modelul ilustrativ tridimensional din figura 1. Un semnal alcătuit din mai multe oscilații sinusoidale de frecvențe diferite poate fi reprezentat atât în domeniul timpului, cât și în domeniul frecvenței. În domeniul timpului se analizează variația semnalului în timp, de exemplu pe ecranul unui osciloscop. În domeniul frecvenței, în schimb, sunt reprezentate componentele de frecvență conținute în semnal, de exemplu pe ecranul unui analizor de spectru.

În model sunt reprezentate trei oscilații sinusoidale de frecvențe diferite, pe canale separate. Dacă sunt reunite într-un singur canal, ele se suprapun și formează un semnal compus. Variația acestuia în timp depinde de frecvențele, amplitudinile și fazele oscilațiilor individuale. Prin alegerea corespunzătoare a acestor mărimi se poate obține, de exemplu, o formă de undă aproximativ dreptunghiulară. Relațiile matematice sunt descrise prin analiza Fourier.

Domeniul timpului (în engleză: time domain, TD) descrie variația în timp a unei mărimi caracteristice semnalului. Pe axa absciselor este reprezentat timpul. Pe axa ordonatelor este reprezentată, de regulă, o mărime a semnalului, cum ar fi tensiunea electrică. Această reprezentare este potrivită, de exemplu, pentru osciloscoape și pentru anumite măsurători efectuate cu analizoare de rețea moderne.

Domeniul frecvenței (în engleză: frequency domain, FD) descrie componentele de frecvență ale unui semnal. Pe axa absciselor este reprezentată frecvența. Pe axa ordonatelor este reprezentată, de exemplu, amplitudinea sau puterea componentelor de frecvență respective. O astfel de reprezentare poate fi obținută cu ajutorul analizoarelor de spectru, al băncilor de filtre sau, în cazul cel mai simplu, al voltmetrelor selective în frecvență.

Cele două direcții de observare din figura 1 au exclusiv rol ilustrativ. În prelucrarea efectivă a semnalelor, reprezentarea unui semnal în domeniul frecvenței nu rezultă dintr-o proiecție geometrică, ci dintr-o transformare matematică. Cu ajutorul unei transformate Fourier un semnal poate fi transformat din domeniul timpului în domeniul frecvenței. În acest proces sunt determinate atât amplitudinile, cât și fazele componentelor individuale de frecvență. Ambele informații sunt necesare pentru reconstruirea completă a variației temporale inițiale a semnalului. Este posibilă și transformarea inversă, din domeniul frecvenței în domeniul timpului.

Domeniul timpului și domeniul frecvenței sunt două modalități echivalente și complementare de reprezentare a unui semnal. Alegerea reprezentării mai potrivite depinde de proprietățile semnalului care trebuie analizate. Reprezentarea în domeniul timpului este deosebit de intuitivă atunci când se examinează formele de undă, desfășurarea temporală sau întârzierile de propagare. În cazul unui radar cu impulsuri, distanța până la o țintă radar poate fi determinată direct din întârzierea dintre impulsul emis și semnalul ecou. Reprezentarea clasică utilizată în acest scop este indicatorul de tip A (A-Scope).

În sistemele radar moderne, semnalele recepționate sunt adesea analizate suplimentar în domeniul frecvenței. Astfel pot fi determinate frecvențele Doppler, din care se poate deduce viteza radială a țintelor. Frecvențele Doppler diferite ajută, de asemenea, la distingerea țintelor în mișcare unele de altele și de obiectele staționare. O analiză mai detaliată a spectrului Doppler poate evidenția tipare caracteristice de mișcare, care pot fi utilizate, de exemplu, pentru clasificarea țintelor. Totuși, identificarea fără echivoc a unei ținte numai pe baza unei frecvențe Doppler nu este posibilă.

În cazul unui radar cu modulație liniară în frecvență, radar FMCW, distanța până la o țintă este determinată din diferența de frecvență dintre semnalul emis și cel recepționat. Această așa-numită frecvență de bătaie apare din cauza întârzierii de propagare a semnalului ecou. În cazul țintelor în mișcare, ea conține suplimentar o componentă Doppler. Prin prelucrarea corespunzătoare a mai multor rampe de frecvență, distanța și viteza radială pot fi determinate separat. Reprezentarea în domeniul frecvenței este, prin urmare, deosebit de importantă pentru prelucrarea semnalelor în astfel de sisteme radar.

Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu