www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocației

Semnale la ieșirea receptorului radar

Receptorul radar amplifică semnalul slab al ecoului și îl pregătește pentru prelucrarea ulterioară a semnalelor. În funcție de construcția receptorului, la ieșirile acestuia pot fi disponibile semnale de forme diferite. În principiu, se face distincția între prelucrarea amplitudinii semnalului și prelucrarea în care se păstrează și informația de fază a semnalului recepționat.

La radarele mai vechi existau adesea căi de semnal separate pentru aceste funcții. Canalul de amplitudine furniza un semnal video simplu pentru afișarea impulsurilor de ecou, în timp ce canalul coerent furniza informațiile necesare analizei Doppler. Radarele moderne achiziționează de regulă semnalele recepționate în formă digitală. Astfel, diferite metode de prelucrare pot utiliza aceleași semnale digitizate.

Canalul de amplitudine

Figura 1: Detector simplu de anvelopă

Detector simplu de anvelopă cu o diodă redresoare și un condensator conectat ulterior pentru netezirea semnalului de frecvență intermediară redresat.

Figura 1: Detector simplu de anvelopă

În cazul cel mai simplu, semnalul amplificat de frecvență intermediară este redresat cu ajutorul unui demodulator de amplitudine și apoi filtrat. În acest proces, purtătoarea de frecvență intermediară este eliminată, în timp ce amplitudinea variabilă în timp a semnalului recepționat este păstrată. În tehnica radar, acest semnal de ieșire este denumit semnal video. Termenul provine din tehnologia radar clasică și nu înseamnă că este vorba despre un semnal de televiziune.

Lățimea de bandă a acestui semnal video depinde de durata impulsului, de forma semnalului și de cerințele prelucrării ulterioare. Aceasta poate ajunge la câțiva megaherți. De aceea, în tehnica radar nu se folosește în mod obișnuit termenul de semnal de joasă frecvență în același sens ca la un receptor radio convențional. Principiul detecției de anvelopă corespunde însă, în esență, demodulării unui semnal radio modulat în amplitudine.

Semnalul video conține informații despre amplitudinea impulsurilor de ecou recepționate. Din poziția lor în timp se poate determina distanța până la obiectul reflectant. Amplitudinea poate oferi indicații privind intensitatea ecoului, dar depinde, printre altele, de distanță, de diagrama de radiație a antenei, de secțiunea eficace de reflexie radar a țintei și de amplificarea receptorului. Prin urmare, dimensiunile reale ale țintei nu pot fi determinate direct numai din amplitudinea ecoului.

Un dezavantaj important al detecției simple de anvelopă constă în faptul că informația de fază a semnalului de frecvență intermediară se pierde. Prin urmare, o analiză coerentă a frecvenței Doppler nu mai este posibilă folosind numai acest semnal video. În plus, pe lângă ecourile țintelor urmărite, în semnalul de ieșire apar și semnale perturbatoare, precum și ecouri provenite de la obiecte staționare, cunoscute sub denumirea de ecouri parazite (clutter).

La radarele analogice de supraveghere mai vechi, canalul de amplitudine putea fi utilizat ca o cale suplimentară de afișare. Acesta permitea afișarea inclusiv a ecourilor care ar fi fost în mare parte eliminate de un sistem ulterior de suprimare a ecourilor de la ținte fixe. Această reprezentare putea fi deosebit de utilă în intervalele de distanță cu un nivel redus al ecourilor parazite.

Și în radarele moderne, analiza amplitudinii semnalului continuă să fie importantă. Aceasta poate fi utilizată, de exemplu,

Totuși, aceste informații despre amplitudine nu mai trebuie obținute neapărat printr-un demodulator analogic separat. Ele pot fi calculate și din semnalele recepționate digitizate.

Canalul coerent
(în fază)
(cuadratură)
A
A
D
D
Date I
Date Q
fsignal
fosz

Figura 2: Schema bloc a unui demodulator în cuadratură

Schema bloc a unui demodulator în cuadratură cu două semnale de referință defazate cu 90 de grade, canale I și Q separate și convertoare analog-digitale.
(în fază)
(cuadratură)
A
A
D
D
Date I
Date Q
fsignal
fosz

Figura 2: Schema bloc a unui demodulator în cuadratură

Pentru detectarea unei frecvențe Doppler trebuie să poată fi analizate variațiile în timp ale fazei semnalelor recepționate. În acest scop, receptorul are nevoie de o referință de fază suficient de stabilă, față de care să poată fi determinată faza ecoului recepționat. Prin urmare, semnalul de frecvență intermediară este aplicat unui demodulator sensibil la fază.

În demodularea în cuadratură, utilizată pe scară largă în prezent, semnalul de frecvență intermediară este mixat cu două semnale de referință ale căror faze sunt decalate între ele cu 90°. După filtrarea trece-jos se obțin două semnale în banda de bază:

Împreună, aceste două semnale conțin informațiile despre amplitudinea și faza ecoului recepționat. Prin urmare, ele formează un semnal complex în banda de bază. Spre deosebire de detecția simplă de anvelopă, în acest caz se păstrează informația de fază necesară prelucrării coerente a semnalelor.

Amplitudinea ecoului poate fi calculată din componentele I și Q. În același timp, pot fi analizate variațiile de fază dintre impulsurile de ecou succesive. În cazul unei ținte în mișcare, efectul Doppler produce variații caracteristice de fază, din care se pot obține informații despre mișcarea radială a țintei.

Prelucrarea ulterioară a semnalelor utilizează aceste informații, de exemplu, în procedeele de suprimare a ecourilor de la ținte fixe (MTI) sau în prelucrarea cu ajutorul mai multor filtre Doppler (MTD). Astfel, țintele mobile pot fi diferențiate mai bine de ecourile obiectelor staționare. Eficiența acestei separări depinde, printre altele, de coerență, de frecvența de repetiție a impulsurilor, de durata observării și de condițiile de perturbații existente.

În radarele moderne de supraveghere, semnalele recepționate sunt adesea digitizate încă din etajul de frecvență intermediară sau după demodularea I/Q. În funcție de arhitectura receptorului, demodularea în cuadratură poate fi realizată analogic sau prin prelucrarea digitală a semnalelor. Din datele obținute se pot extrage atât informații despre amplitudine, cât și informații Doppler și alte mărimi de măsurare.

Prin urmare, canalul coerent nu reprezintă doar o ieșire suplimentară destinată afișării țintelor mobile. Prelucrarea care păstrează informația de fază constituie una dintre bazele esențiale ale prelucrării moderne a semnalelor radar. Detectarea finală a țintelor are loc abia în etapele ulterioare de prelucrare, în care se combină, de exemplu, suprimarea perturbațiilor, metodele de detecție cu prag și analiza mai multor impulsuri de ecou.