www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Recunoașterea țintei

Figura 1: Diagrama bloc cu fluxul de semnal în secțiunea de recunoaștere automată a țintei

I&Q
Detector
SȚM
Canal I
SȚM
Canal Q
CORDIC
algoritm
Plot
Detector
Plot
Extractor
Plot
Procesor
Plot
Combinator
radare primare și
secundare diferite
praguri
informații privind distanța
informații despre azimut
frecvență
intermediară
bipolar
video
unipolar
video
hituri
rapoarte
plots
trasee
recunoaștere automată a țintelor
(timp real)
întârziere necunoscută
ștampilă de timp
procesor de semnal radar
procesor de date radar

Figura 1: Diagrama bloc cu fluxul de semnal în secțiunea de recunoaștere automată a țintei

Recunoașterea țintei

La ieșirea receptorului este prezent un amestec de semnale de țintă, zgomot și diverse semnale de interferență. Chiar și după suprimarea țintelor fixe, există încă resturi de interferențe meteorologice și ale țintelor fixe, iar impulsurile țintelor sunt supuse diferitelor fluctuații de amplitudine. Recunoașterea țintei trebuie să determine locația țintei din zgomot și dezordine cu o rată de alarmă falsă constantă, (CFAR) dar scăzută.

Înainte de detectorul de fază I&Q, semnalele de ecou sunt încă prezente ca semnal în frecvența intermediară (FI). După detectorul de fază, componentele I și Q sunt prelucrate separat. Semnalul este acum un semnal video bipolar. Selecție a țintelor mobile (SȚM) trebuie efectuată aici. După procesarea SȚM, ambele componente sunt combinate din nou pentru a forma un semnal video acum unipolar. Acest lucru se poate face folosind o aproximare trigonometrică a ecuației lui Pitagora sau un calcul folosind algoritmul CORDIC. Acum, de exemplu, este un moment posibil pentru digitizarea datelor, deși acest lucru poate avea loc și imediat după detectorul de fază în alte dispozitive radar și imediat după antenă în receptoarele digitale.

Semnalele sunt acum comparate cu diferite valori de prag în detectorul de ținte. Acest lucru determină rata alarmei false și probabilitatea de detectare a dispozitivului radar. Dacă impulsurile de ecou depășesc o valoare de prag, acest impuls este transmis în mărime naturală. Acest puls este denumit „Hit“. Acest impuls conține doar informații despre amplitudinea semnalului și posibile informații suplimentare (de exemplu, ce filtru a fost aplicat). Până în acest moment, toate procesele din cadrul aparatului radar au loc (aproximativ) în timp real. Orice timp de propagare internă este încă scurt și același pentru fiecare țintă. Aceste impulsuri nu au încă coordonate directe. Ele sunt încă legate de o perioadă de impuls. În funcție de timpul de iluminare și de numărul de lovituri, o singură țintă poate genera, prin urmare, un număr mare de lovituri. Distanța țintei este încă codificată în timpul de întârziere în raport cu impulsul de transmisie. Unghiul lateral este poziția curentă a antenei.

Această referință în timp real se pierde numai începând cu procesorul de trasare. Aceasta înseamnă că se pierde și referința la timpul de întârziere în raport cu impulsul de transmisie și la poziția antenei. Din acest moment, distanța calculată pe baza timpului de întârziere, a unghiului lateral și a momentului de detectare trebuie să fie legată de caracterul țintă ca date.

I&Q
Detector
MTI / MTD
Canal I
MTI / MTD
Canal Q
CORDIC
algoritm
Plot
Detector
Plot
Extractor
Plot
Procesor
Plot
Combinator
radare primare și
secundare diferite
praguri
informații privind distanța
informații despre azimut
frecvență
intermediară
bipolar
video
unipolar
video
hituri
rapoarte
plots
trasee
recunoaștere automată a țintelor
(timp real)
întârziere necunoscută
ștampilă de timp
procesor de semnal radar
procesor de date radar

Figura 1: Diagrama bloc cu fluxul de semnal în secțiunea de recunoaștere automată a țintei

Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu