www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Generarea unui ecou de test

Figura 1: Exemplu de generator de semnal RF,
aici DSG 3065B de la Rigol

Figura 1: Exemplu de generator de semnal RF,
aici DSG 3065B de la Rigol.

Generarea unui ecou de test

Pentru numeroase sarcini de măsurare și testare la un radar este necesar un semnal de ecou generat artificial, a cărui mărime să poată fi definită cu precizie. Astfel de sarcini sunt, de exemplu:

În funcție de modulația impulsului de emisie există două metode diferite pentru generarea unui astfel de semnal de ecou în scopul verificării sau măsurării. La radarele clasice cu impulsuri, procedeul este încă relativ simplu: este suficient ca impulsul de declanșare să fie întârziat cu timpul corespunzător distanței dorite, iar generatorul de semnal generează pe baza acestuia semnalul de înaltă frecvență necesar. (Un astfel de impuls de declanșare este întotdeauna disponibil în orice radar pentru sincronizarea aparatelor de măsură.)

Situația devine mai dificilă atunci când radarul utilizează un impuls de emisie cu modulație intrapuls, a cărui formă de undă nu este cunoscută generatorului de semnal.

Unele radare, în special cele utilizate în controlul traficului aerian, folosesc alternativ ambele metode: un impuls foarte scurt, nemodulat intern, pentru distanțe mici și de obicei un impuls de emisie mai lung, cu modulație liniară în frecvență, pentru distanțe mari. Dacă ambele tipuri de semnal de ecou sunt prelucrate în același canal de recepție, este adesea suficient să se utilizeze doar varianta mai simplă.

Semnale cu modulație intrapuls

În cazul semnalelor cu modulație intrapuls, cerințele impuse aparatelor de măsură sunt mai ridicate. Într-o primă etapă, semnalul de emisie actual trebuie recepționat și analizat. Pentru aceasta, semnalul de emisie este demodulat sincron iar datele I&Q digitalizate sunt transmise celui de-al doilea aparat de măsură printr-un cablu de date. Al doilea aparat de măsură este un așa-numit generator vectorial de semnal și își modulează semnalul de înaltă frecvență exact cu aceste date I&Q. Astfel rezultă o copie 1:1 a semnalului emis, însă deja ușor întârziată din cauza timpilor de propagare prin aparatele de măsură. Această întârziere poate fi modificată suplimentar cu un interval de timp programabil liber.

Figura 2: Montaj de măsură pentru un generator de ecou radar cu cuplor direcțional

PC
Analizor de
spectru
Generator
vectorial
de semnal
Radar
Antena radar
Emițător radar
Receptor
radar
Procesor
de semnale radar
Cuplor
direcțional
Atenuator
semnal de ecou simulat
Frecvență
de referință

Figura 2: Montaj de măsură pentru un generator de ecou radar cu cuplor direcțional (imagine interactivă)

Acest montaj de măsură din figura 2 trebuie modificat în funcție de disponibilitatea conexiunilor aparatelor de măsură.

Radarele cu antenă pasivă au de obicei un cuplor direcțional montat în linia de alimentare a antenei. Acesta servește, de exemplu, la măsurarea puterii de emisie, a raportului de unde staționare și poate fi utilizat și pentru introducerea semnalului de ecou dacă se inversează orientarea rezistenței terminale. Ceea ce însă nu este posibil este: să se preleveze simultan de la această conexiune un eșantion pentru analiza semnalului emis și să se introducă în același timp semnalul de ecou simulat! Pentru aceasta, în locul cuplorului direcțional ar trebui conectată pur și simplu o priză de măsură în paralel cu linia de alimentare a antenei, însă aceasta ar fi complet neadaptată și ar înrăutăți impedanța liniei de alimentare a antenei. De aceea, de la această conexiune poate fi prelevată doar o parte din puterea de emisie. Pentru introducerea semnalului de ecou trebuie găsită o altă conexiune. Cel mai simplu este să se deconecteze direct cablul de la intrarea receptorului și să se conecteze acolo cablul de măsură cu semnalul de test.

În cazul antenelor phased-array active, acest montaj nu este însă posibil. Radarul nu dispune de prize de măsură care să poată fi utilizate în acest scop. În montajul de măsură din figura 2 poate fi acum eliminat tot ceea ce este evidențiat cu albastru și aparține radarului. În locul acestora, la cabluri se conectează antene mici, adaptate la frecvența de emisie. Analizorul de spectru recepționează acum semnalul emis, de obicei din lobii laterali ai antenei. Generatorul de semnal emite semnalul de ecou în zona de câmp apropiat a antenei radar. Prin urmare, ambele aparate de măsură trebuie amplasate în exterior, la o anumită distanță de antena radar. Comanda de la distanță prin cablul LAN permite operarea din adăpostul radarului.

Bruiaj repetitor

Acest montaj de măsură amplasat în afara radarului funcționează cu orice radar. În principiu însă, el reprezintă și circuitul unui emițător de bruiaj, care poate genera o țintă falsă puternică pe indicatoarele radar. La un sistem aflat în funcțiune, înainte de efectuarea testelor prin antenă este necesară coordonarea cu operatorul radarului.

Coerență?

Este acest montaj de măsură conform figurii 2 capabil să simuleze semnale de ecou coerente?
La această întrebare nu se poate răspunde atât de simplu cu da sau nu. Depinde de mai mulți factori…

În primul rând, depinde dacă generarea semnalului de ecou simulat în montajul de măsură are loc suficient de rapid. Deoarece faza semnalului emis este de asemenea analizată și luată în considerare la generarea semnalului de ecou, semnalul de ecou generat este coerent cu acest impuls de emisie. Dacă semnalul de ecou este disponibil încă în aceeași perioadă de repetare a impulsurilor, se poate considera cu certitudine că există coerență.

În al doilea rând, depinde dacă emițătorul radar este complet coerent, adică dacă impulsurile de emisie ale radarului sunt coerente între ele. Dacă nu sunt, ceea ce este întotdeauna cazul emițătoarelor cu magnetron, acest circuit poate fi coerent numai în cadrul unei singure perioade de repetare a impulsurilor. În acest caz se vorbește despre coerență pe calea de recepție. Deoarece acest lucru este valabil și pentru următorul impuls de emisie, cu ajutorul acestui montaj de măsură poate fi generat un semnal de ecou cu caracteristicile unei ținte fixe. Deoarece semnalului de ecou simulat i se poate modula suplimentar o variație de fază, pot fi simulate și ținte cu frecvență Doppler.

Dacă emițătorul radar este însă complet coerent, impulsurile sale individuale de emisie sunt coerente între ele. În acest caz, coerența acestui montaj de măsură este independentă de faptul dacă semnalul de ecou simulat este disponibil încă în aceeași perioadă de repetare a impulsurilor sau nu. Astfel, semnalul de ecou ar rămâne coerent chiar dacă ar deveni disponibil abia după mai multe perioade de repetare a impulsurilor.