Verificarea și măsurarea unei curbe STC în receptorul radar
Figura 1: Diferite curbe STC (înmulțite cu factori diferiți, astfel încât amplificarea maximă să fie stabilită începând de la 40 km)
Figura 1: Diferite curbe STC (înmulțite cu factori diferiți, astfel încât amplificarea maximă să fie stabilită începând de la 40 km)
Verificarea și măsurarea unei curbe STC în receptorul radar
Curba STC reprezintă variația în timp a unei tensiuni de comandă care, în partea de radiofrecvență a unui receptor radar, reglează amplificarea în funcție de timp. Dacă această reglare a amplificării nu funcționează, se poate manifesta prin pierderea țintelor la distanțe mici, deoarece țintele fixe suprasolicită deja receptorul.
La un receptor în mare parte digital, aceasta este una dintre puținele măsurări care mai pot fi efectuate analogic cu un osciloscop. Condiția este ca această tensiune de comandă să fie accesibilă și printr-o priză de măsură. La osciloscop poate fi utilizată atât sincronizarea externă, cât și cea internă. Pe osciloscop trebuie să fie vizibilă o variație a tensiunii, în funcție de tipul radarului, asemănătoare cu o curbă de încărcare sau descărcare a unui condensator, în funcție de faptul dacă această reglare trebuie să acționeze ca amplificare suplimentară sau ca atenuare. La unele radare funcția curbei STC poate fi comutată, astfel încât forma curbei de tensiune se modifică. Teoretic, forma curbei ar trebui să corespundă aproximativ unei funcții de rădăcină de ordinul patru, ceea ce rezultă din ecuația fundamentală a radarului. În funcție de influența țintelor fixe perturbatoare din zona apropiată, forma poate varia între funcția rădăcinii pătrate și funcția rădăcinii de ordinul șapte. În cazul unor ținte fixe foarte puternice, este preferabilă funcția rădăcinii pătrate. Funcția rădăcinii de ordinul șapte ar avea efectul ca numai cuplajul direct al impulsului de emisie în calea de recepție să fie atenuat.
Verificarea cu un semnal de test
Prezența unei tensiuni de comandă cu o curbă STC nu înseamnă încă faptul că această reglare funcționează efectiv. Elementul de reglare (amplificator reglabil sau atenuator comandat cu diode PIN) ar trebui, în mod ideal, să acționeze imediat după preamplificatorul cu zgomot redus.
Pentru verificare, cu ajutorul unui generator de semnal poate fi introdus un semnal de test în calea de recepție. Acest semnal de test trebuie să poată fi reglat în funcție de distanță. Mai întâi este reglat la o distanță de aproximativ 40 km, iar nivelul său este ajustat astfel încât să formeze un semnal de țintă bine vizibil, dar nu prea puternic. Apoi acest semnal de test este deplasat la o distanță mai mică și, cu STC activată, la un moment dat nu ar mai trebui să fie afișat.
Aceste perechi de valori măsurate: distanța la care dispare ținta de test și nivelul de putere reglat la generatorul de semnal, pot fi reprezentate într-o diagramă și, pentru mai multe perechi diferite de valori măsurate, ar trebui să formeze o curbă STC asemănătoare uneia dintre curbele din figura 1. Dacă se obține o astfel de diagramă, circuitul STC funcționează.