www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei - Lupta radioelectronică

Introducerea țintelor false

bruiaj cu răspuns impulsiv din direcția de 135°
Figura 1: Ecran cu bruiaj impulsiv

În cazul acestui tip de bruiaj, în receptorul echipamentului radar este simulată o cantitate cât mai mare de ținte false prin transmiterea unor impulsuri scurte.

În imagine apar la azimutul de 135° șapte marcaje de țintă consecutive, care reprezintă în mod evident un bruiaj cu răspuns impulsiv, deoarece sunt, de exemplu, mai late decât ar fi de așteptat conform propriei diagrame de radiație a antenei.

Astfel de bruiaje cu răspuns impulsiv sunt demascate prin modificarea intenționată a frecvenței de repetare a impulsurilor.

La echipamentele radar cu detectare automată a țintelor (Plotextractor) procesorul poate ajunge rapid la limita capacității sale. De exemplu, ST 68U poate procesa automat doar până la 128 de marcaje de țintă, dintre care numai 32 de ținte sunt recunoscute ca marcaje reale și sunt raportate și urmărite automat.

Dacă acest canal de procesare este însă supraîncărcat cu un număr mare de ținte false, unele marcaje reale se pierd sau procesorul nu mai reușește să coreleze toate țintele.
 

SBZ + UNS până la 100 km

Figura 2: Ecran cu sistemul de protecție împotriva bruiajului activat

Dacă aparatura de protecție împotriva bruiajului sau Plotextractor filtrează toate aceste bruiaje, se pierde și informația, fără îndoială importantă, că a avut loc o încercare de perturbare, precum și motivul pentru care unele marcaje de țintă au dispărut sau unele ținte nu au fost corelate.

De aceea, la majoritatea echipamentelor radar, azimutul din care provine bruiajul este marcat cu un „strob”. Acest „strob” poate fi un marcaj asemănător unui marcaj de azimut (pe un monitor digital și într-o culoare evidentă), sau la marginea ecranului unui indicator PPI se păstrează o bandă lată de câțiva kilometri cu semnalele perturbatoare originale.