Vitezele oarbe
Ilustrație 1: Relația dintre vitezele oarbe și frecvența Doppler
Ilustrație 1: Relația dintre vitezele oarbe și frecvența Doppler
Vitezele oarbe
Metodele SŢM de compensare se bazează pe compararea semnalelor ecou recepționate în două sau mai multe perioade de repetiție succesive. În timpul comparării poate apărea situația în care viteza radială a unei ținte produce un defazaj de exact 360° între două ecouri succesive. Datorită periodicității funcției sinusoidale, același efect apare și pentru multiplii întregi ai acestei valori (±n · 360°). Un asemenea defazaj este echivalent cu o diferență de fază nulă. În consecință, ținta nu mai este recunoscută ca fiind mobilă și este suprimată de schemele SŢM ca o țintă fixă. Vitezele radiale la care apare acest fenomen se numesc viteze oarbe. (Situația este echivalentă cu deplasarea țintei, într-o perioadă de repetiție, pe o distanță egală cu un multiplu întreg al unei jumătăți de lungime de undă.)
În figura 1, sinusoida roșie inferioară reprezintă o frecvență Doppler corespunzătoare unei viteze oarbe. Toate impulsurile ecou au aceeași fază și amplitudine în perioadele succesive de repetiție (PRT). Sinusoida albastră superioară reprezintă însă o frecvență Doppler care nu este un multiplu întreg al frecvenței de repetiție a impulsurilor. Din acest motiv, faza impulsurilor ecou se modifică de la o perioadă de repetiție la următoarea. Această modificare permite deosebirea unei ținte mobile de o țintă fixă prin compensarea între perioadele de repetiție.
Valorile vitezelor oarbe depind de frecvența de emisie a radarului și de frecvența de repetiție a impulsurilor. Prima viteză oarbă se calculează cu relația:
| vb = | λ | unde: | vb = prima viteză oarbă λ = lungimea de undă a semnalului de sondaj Ts = perioada de repetiție a impulsurilor (PRT) |
(1) |
| 2·Ts |
Figura 1 arată această relație: o modificare a fazei între două impulsuri ecou succesive poate fi detectată numai dacă frecvența Doppler nu este un multiplu întreg al frecvenței de repetiție a impulsurilor. Dacă frecvența Doppler este egală cu frecvența de repetiție, impulsurile ecou sunt recepționate de fiecare dată în același punct al perioadei sinusoidei. Pentru procesorul de semnal, ținta mobilă apare astfel ca o țintă fixă. Același fenomen apare atunci când frecvența Doppler este un multiplu întreg al frecvenței de repetiție. În consecință, țintele care se deplasează cu asemenea viteze radiale pot fi eliminate de circuitele SŢM.
Exemplu:
Un radar funcționează cu o frecvență de emisie de 2,8 GHz și o perioadă
de repetiție a impulsurilor de 1,5 ms.
În aceste condiții, prima viteză oarbă are valoarea:
| vb = | λ | = | c0 | = | 3·108 | = 35,72 m/s | c0 = viteza luminii | (2) |
| 2·Ts | 2·f·Ts | 2·2,8·109·1,5·10-3 |
Această valoare corespunde unei viteze de aproximativ 129 km/h. Țintele care se deplasează cu această viteză radială sau cu multiplii ei întregi sunt suprimate de circuitele SŢM în zona în care acestea sunt active.
Viteza oarbă reprezintă acea valoare a vitezei radiale a unei ținte la care defazajul semnalului ecou între două perioade de repetiție succesive este de 360° sau un multiplu întreg al acestei valori. Țintele mobile care se deplasează cu viteze oarbe sunt eliminate de sistemele SŢM, fiind considerate ținte fixe.
Deoarece semnalul Doppler este eșantionat numai la intervalele stabilite de perioada de repetiție a impulsurilor, frecvențe Doppler diferite pot produce aceeași diferență de fază măsurată. În cazul măsurării frecvenței Doppler cu semn, prin prelucrarea semnalelor I/Q, domeniul de frecvențe fără ambiguitate se întinde de la jumătatea negativă până la jumătatea pozitivă a frecvenței de repetiție a impulsurilor. În afara acestui domeniu apar ambiguități în determinarea frecvenței Doppler. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de dilema Doppler.
Principalele metode de reducere a efectului vitezelor oarbe sunt:
- Utilizarea canalului coerent doar atunci când este absolut necesar.
Această metodă are și avantajul că distanța maximă de descoperire este mai mare în cazul canalului de amplitudine. - Modificarea periodică a frecvenței de lucru a radarului
(diversitatea de frecvență)
Este necesar ca diferența dintre frecvențele utilizate să fie suficient de mare. - Schimbarea periodică a perioadei de repetiție a impulsurilor
(vobularea frecvenței de repetiție, Staggered PRT)
Este cea mai eficientă metodă: niciun avion nu își poate modifica viteza atât de repede, și cu atât mai puțin sincron cu schimbările frecvenței de repetiție a radarului!
Toate aceste metode sunt utilizate de mult timp în radarele de supraveghere aeriană.
Receptoarele radar digitale necesită însă o prelucrare mai complexă pentru reducerea efectului vitezelor oarbe: avantajele vobulării frecvenței de repetiție pot fi exploatate pe deplin numai în cazul unui număr suficient de mare de impulsuri recepționate de la țintă. În cazul radarelor monoimpuls, complet coerente, eliminarea vitezelor oarbe necesită metode de prelucrare mai complexe. Atunci când se utilizează diversitatea de frecvență, frecvențele Doppler trebuie raportate la o referință comună prin intermediul frecvenței Doppler normalizate, pentru ca vitezele țintelor să poată fi evaluate în mod consecvent.
Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu