www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Antena cu centru de fază deplasat

Figura 1: Principiul de funcționare DCPA: mișcarea proprie a platformei este compensată prin deplasarea centrului de fază.

Figura 1: Principiul de funcționare DCPA: mișcarea proprie a platformei este compensată prin deplasarea centrului de fază.

Antena cu centru de fază deplasat

Antena cu centru de fază deplasat (În engleză: Displaced phase centre antenna, DPCA) este una dintre metodele de adaptare a parametrilor antenei la condițiile specifice de funcționare a acesteia, asigurând prelucrarea spațială și temporală ulterioară (Space-time adaptive processing, STAP) a semnalelor radar. Această metodă este utilizată pentru a îmbunătăți performanța de detecție a radarelor de aviație sau spațiale aeropurtate atunci când detectează (selectează) ținte mobile în condiții de interferență pasivă (fixed clutter). A fost dezvoltată pentru prima dată de General Electric la începutul anilor 1950, unde a fost aplicată radarelor AEW (Airborne Early Warning). DPCA este o metodă de contracarare a extinderii spectrului de interferențe pasive cauzate de mișcarea platformei pe care este montată antena radarului. Ideea de bază a metodei este de a compensa mișcarea de translație a platformei prin deplasarea electronică a deschiderii antenei în direcția opusă mișcării respective.

În radarele de detectare a țintelor în mișcare, defazajul frecvenței purtătoare a semnalului reflectat în două (sau mai multe) perioade de repetiție a impulsurilor adiacente este utilizat pentru a face distincția între semnalul eco al țintei și interferența pasivă. În sistemele radar aeropurtate (de exemplu, radarul cu vedere laterală, SLAR), această abordare este complicată de mișcarea platformei radar, care determină o deplasare de frecvență Doppler a semnalelor reflectate de obiecte staționare. Pentru a compensa (într-o măsură mai mare sau mai mică) influența acestui fenomen negativ, poate fi utilizată metoda de deplasare a centrului de fază al antenei.

Metoda în cauză este principala metodă de detectare a țintelor în mișcare utilizată în radarele cu rețele mari de antene fazate. La punerea în aplicare a metodei DPCA în radarele aeropurtate cu rețele de antene, numai o parte din elementele rețelei este angajată simultan. Astfel, într-o perioadă de detectare radiația este emisă de elementele situate în partea din față (în cursul mișcării platformei) a rețelei, iar în perioada următoare - de elementele situate în partea din spate. În timpul egal cu perioada de repetiție a impulsurilor (sute de microsecunde), aeronava care transportă un astfel de radar se deplasează pe o distanță scurtă (aproximativ un metru). Dacă viteza de deplasare a centrului de fază al antenei și viteza de zbor a aeronavei sunt exact aceleași, al doilea impuls va fi emis în același punct din spațiu ca primul. În acest caz, efectul Doppler nu are loc, iar spectrul semnalelor reflectate de obiecte staționare nu va conține frecvențe Doppler. În astfel de condiții, interferența pasivă poate fi compensată prin prelucrarea interperiodică a semnalelor recepționate (Moving Target Indication, MTI).

O condiție necesară pentru ca metoda DPCA să funcționeze este ca frecvența de repetiție a impulsurilor și distanța dintre centrele de fază ale părților antenei, pe de o parte, și viteza aeronavei purtătoare, pe de altă parte. Chiar și inexactitățile relativ mici în determinarea vitezei de deplasare a aeronavei reduc semnificativ eficiența metodei. Pentru a compensa influența negativă a acestor erori, pot fi utilizate avantajele diagramei digitale. Această abordare permite corectarea micilor deplasări ale centrului de fază al antenei cauzate de erori în măsurarea vitezei aerului.