www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Modelul de radiație al rețelei de antene

Figura 1: Modelul unei rețele de antene fazate sub forma unui proiector de lumină

Figura 1: Modelul unei rețele de antene fazate sub forma unui proiector de lumină

Figura 1: Modelul unei rețele de antene fazate sub forma unui proiector de lumină

Modelul de radiație al rețelei de antene

Pentru a vizualiza modificările unora dintre caracteristicile unei rețele de antene fazate, să ne imaginăm o emisferă cu un proiector în centrul său (figura 1). Reflectorul luminează suprafața interioară a emisferei și poate schimba direcția de emisie a luminii în interiorul emisferei. Un observator este poziționat în fața emisferei pentru a estima dimensiunea zonei iluminate de pe suprafață. Deoarece observatorul este plasat în fața emisferei, el nu va vedea dimensiunile reale ale acestui punct, ci dimensiunile proiecției sale pe planul bazei emisferei.

Să cerem acum ca aria petei vizibile (adică proiecția petei reale pe planul de observație) să fie constantă. Evident, în acest scop, fasciculul reflectorului trebuie să se extindă pe măsură ce unghiul de deviere a acestuia de la axa de simetrie a emisferei crește. În figura 1: lățimea fasciculului în direcție axială este notată prin simbolul θ, iar cea a fasciculului deviat cu un unghi θs prin simbolul θ’.

Astfel, fasciculul poate fi focalizat mai bine în direcția axială. În acest caz, lățimea fasciculului θ va fi mai mică, iar câștigul antenei va fi mai bun decât pentru unghiuri mai mari de direcție a fasciculului.

Într-o rețea de antene fazate, se întâmplă ceva similar cu modelul descris mai sus. Cu toate acestea, nu este necesar să avem o înțelegere aprofundată a întregului mecanism a ceea ce se întâmplă într-un astfel de radar. Este suficient să știm:

Câștigul unei rețele de antene fazate se deteriorează pe măsură ce direcția radiației se îndepărtează de direcția axială, adică pe măsură ce unghiul θs crește.

Câștigul unei rețele de antene fazate se deteriorează pe măsură ce direcția radiației se îndepărtează de direcția axială, adică pe măsură ce unghiul θs crește.

Din punct de vedere tehnic, acest efect poate fi explicat foarte simplu: într-o rețea de antene, distanța dintre radiatoarele individuale este stabilită la un nivel optim pentru radiația în direcția principală. Această distanță este de obicei de aproximativ o jumătate de lungime de undă. Dacă această rețea de antene este privită dintr-un unghi lateral, această distanță între radiatoare este mult mai mică din punct de vedere al perspectivei, chiar dacă defazoarele asigură că radiatoarele individuale radiază în faza corectă pentru această direcție. Acest lucru înrăutățește inevitabil directivitatea pentru acest unghi de radiație.