www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Tranzistoare cu efect de câmp cu joncțiune
Colector
Bază
Emitor
Drenă
Poartă
Sursă

Figura 1: Compararea simbolurilor schematice ale unui tranzistor bipolar și ale unui tranzistor cu efect de câmp

Colector
Bază
Emitor
Drenă
Poartă
Sursă

Figura 1: Compararea simbolurilor schematice ale unui tranzistor bipolar și ale unui tranzistor cu efect de câmp

Deși tranzistoarele bipolare (npn/pnp) au revoluționat dezvoltarea electronicii, ele au totuși un dezavantaj important. Joncțiunea bază-emitor cu impedanță redusă creează probleme de adaptare în tehnica amplificatoarelor, deoarece, de exemplu, încarcă puternic circuitele rezonante cu impedanță mare și le reduce astfel factorul de calitate. Spre deosebire de tranzistorul bipolar, al cărui câștig este controlat printr-un curent de bază, într-un tranzistor cu efect de câmp (FET) se utilizează un câmp electrostatic, adică o tensiune de poartă, pentru controlul curentului drenă-sursă.

Un tip de tranzistor cu efect de câmp, Junction FET (JFET), împreună cu terminalele sale, este prezentat în figura 1 în comparație cu un tranzistor bipolar. Terminalul „poartă” corespunde funcțional bazei, iar „sursă“ și „drenă” corespund emitorului și colectorului tranzistorului bipolar.

Drenă
Poartă
Sursă
Siliciu
dopat n
Canal n
Material
dopat p
(difuzat)

Figura 2: Structura schematică a unui JFET

Drenă
Poartă
Sursă
Siliciu
dopat n
Canal n
Material
dopat p
(difuzat)

Figura 2: Structura schematică a unui JFET

Figura 2 prezintă structura schematică a unui JFET. Substratul este alcătuit din material semiconductor dopat de tip n sau dopat de tip p, de obicei o plăcuță de siliciu. În acest material suport sunt difuzate pe ambele părți regiuni din material semiconductor dopat opus. Cele două regiuni sunt conectate electric între ele și formează terminalul „poartă”. Aceste două regiuni reduc secțiunea transversală a materialului suport, formând un canal îngust. În figura 2, acest canal este realizat din material dopat de tip n, de aceea acest JFET este denumit și JFET cu canal n.

Într-un JFET cu canal p, materialul suport și, prin urmare, canalul sunt realizate din material semiconductor dopat de tip p, în timp ce terminalul „poartă” este realizat din material dopat de tip n. La fel ca la tranzistoarele bipolare, cele două tipuri se deosebesc prin polaritatea tensiunilor, ceea ce este reprezentat în simbolul schematic prin direcția săgeții, orientată întotdeauna către materialul dopat de tip n. Aceasta înseamnă că, la un JFET cu canal n, săgeata indică spre canalul drenă- sursă, iar la un JFET cu canal p indică în sens opus, spre terminalul poartă.

Principiul de funcționare

Elementul esențial al funcționării a fost deja menționat: canalul drenă- sursă, a cărui secțiune transversală este controlată de tensiunea aplicată terminalului poartă, după cum se poate observa mai atent în figurile 3 și 4.

Drenă
Poartă
Sursă
VDD=+5V
Regiuni de
sarcină
spațială

Figura 3: JFET fără tensiune de polarizare a porții

Drenă
Poartă
Sursă
VDD=+5V
VGG=-1V
Regiuni de
sarcină
spațială

Figura 4: JFET cu tensiunea de polarizare a porții în sens invers

Drenă
Poartă
Sursă
VDD=+5V
Regiuni de
sarcină
spațială

 
Figura 3: JFET fără tensiune de polarizare a porții

Drenă
Poartă
Sursă
VDD=+5V
VGG=-1V
Regiuni de
sarcină
spațială

Figura 4: JFET cu tensiunea de polarizare a porții în sens invers

În figura 3, terminalul poartă și terminalul sursă se află la același potențial, aici la potențialul masei. Din cauza tensiunii dintre drenă și sursă, prin cristalul semiconductor circulă un curent. În aceste condiții de tensiune, rezistența tipică dintre drenă și sursă este de aproximativ 500 Ω. Miliampermetrul conectat în acest circuit indică, la o tensiune a drenei (VDD) de 5 V, un curent (ID) de aproximativ 10 mA. Prin urmare, fără comandă la terminalul poartă, JFET-ul conduce.

În figura 4, la terminalul poartă se aplică o tensiune de polarizare (VGG) de un volt, polarizată invers. Această tensiune de polarizare mărește regiunile de sarcină spațială, adică straturile de blocare ale joncțiunilor pn ale celor două regiuni, așa cum s-a descris deja la dioda varicap. Astfel se micșorează secțiunea transversală efectivă de conducție a canalului n, deoarece sunt disponibili mai puțini purtători de sarcină. În consecință, crește și rezistența canalului n și circulă un curent mai mic.

Creșterea tensiunii negative de polarizare intensifică acest efect, iar la o creștere suplimentară curentul drenă- sursă poate chiar să înceteze complet. Această tensiune depinde de tipul tranzistorului și se numește tensiune „pinch-off”. Tensiunea de polarizare de -1 V din figura 4 este însă prea mică, astfel încât curentul continuă să circule. Acesta a scăzut însă de la valoarea inițială de 10 mA la aproximativ 5 mA. Rezistența internă a JFET-ului trebuie deci să fi crescut de la 500 Ω la aproximativ 1 kΩ.

Această măsurare arată că un JFET funcționează asemănător unui tranzistor bipolar, chiar dacă structura sa diferă fundamental de acesta. După cum s-a menționat deja, avantajul unui tranzistor cu efect de câmp este impedanța sa mare de intrare. Joncțiunea pn dintre poartă și sursă funcționează în polarizare inversă, astfel încât circulă un curent invers de aproximativ 0,5 µA. Conform legii lui Ohm, rezistența de intrare (1 V / 0.5 µA) este aici de 2 MΩ. În schimb, în condiții similare, într-un tranzistor bipolar ar circula un curent de bază de până la un miliamper, iar rezistența internă ar fi de aproximativ 1 kΩ.

Funcționarea explicată până acum folosind exemplul unui JFET cu canal n este valabilă într-o formă similară și pentru un JFET cu canal p. Deoarece însă materialul său suport și terminalele porții realizate prin difuzie sunt alcătuite din material semiconductor dopat opus, trebuie inversată și polaritatea tensiunilor de funcționare. Prin urmare, un JFET cu canal p necesită o tensiune negativă la drenă (VDD) și o tensiune de polarizare pozitivă la terminalul poartă. Curentul într-un JFET cu canal p circulă astfel de la drenă către sursă.

Utilizarea unui JFET ca amplificator
intrare
ieșire

Figura 5: Circuit amplificator cu un JFET

intrare
ieșire

Figura 5: Circuit amplificator cu un JFET

În figura 5 este prezentat un circuit standard pentru un etaj de amplificare cu un JFET cu canal n de tip BF245A. Acest etaj de amplificare se caracterizează printr-o impedanță mare de intrare și un câștig mare de tensiune. Funcționarea acestui etaj de amplificare este comparabilă cu cea a unui amplificator cu tuburi electronice cu triodă. C1 și C3 sunt condensatoarele de intrare și de ieșire pentru separarea componentei continue. R1 este rezistența de scurgere a porții. Ea stabilește potențialul de curent continuu al intrării la 0V, adică la masă, și împiedică apariția unei tensiuni statice de intrare prea mari. Ea face parte și din circuitul de descărcare al condensatorului de intrare C1. Căderea de tensiune pe R2 produsă de curentul de repaus generează tensiunea negativă de polarizare pentru poartă, prin aducerea sursei la un potențial mai pozitiv. C2 are o capacitate foarte mare și împiedică variațiile rapide ale curentului în timpul amplificării semnalului să influențeze tensiunea de polarizare. (Dacă ar lipsi, R2 ar produce și o reacție negativă de curent și factorul de amplificare s-ar reduce considerabil.) R3 este rezistența de sarcină care, ca în toate circuitele amplificatoare, determină curentul de repaus și astfel punctul de funcționare.

Uout
t
Uin
t

Figura 6: Defazaj într-un amplificator JFET

Modificarea fazei cu 180° este aici aceeași ca într-un etaj emitor-bază al unui tranzistor bipolar. Motivul acestei modificări de fază este foarte simplu: atunci când semnalul de intrare se modifică în sens pozitiv, această tensiune se suprapune peste tensiunea negativă de polarizare, astfel încât polarizarea se reduce. În consecință, stratul de blocare din JFET se micșorează și, odată cu acesta, și rezistența sa internă. La aceeași tensiune de drenă circulă astfel un curent mai mare decât curentul de repaus. Un curent mai mare provoacă însă o cădere de tensiune mai mare pe rezistența de sarcină R3, ceea ce înseamnă că tensiunea de ieșire scade. Prin urmare, între semnalul de intrare și semnalul de ieșire al acestui etaj de amplificare apare o modificare de fază de 180°.

Uout
t
Uin
t

Figura 6: Defazaj într-un amplificator JFET