MOSFET
Figura 1: Simbolul schematic al unui MOSFET
(cercul poate fi de asemenea omis)
Figura 1: Simbolul schematic al unui MOSFET
(cercul poate fi de asemenea omis)
MOSFET este abrevierea pentru Metal Oxide Semiconductor (de asemenea: Silicon) Field Effect Transistor . Deoarece în procesele moderne nu se mai utilizează oxid sub poartă, se folosește și denumirea neutră IGFET pentru Insulated Gate FET. MOSFET-ul este un alt tip de tranzistor cu efect de câmp și prezintă unele avantaje față de JFET. Impedanța de intrare a MOSFET-ului este și mai mare decât cea a JFET-ului (10 până la 100 MΩ). Această impedanță de intrare extrem de mare nu mai constituie practic nicio sarcină pentru componentele precedente și, împreună cu amplificarea mare în tensiune, face din MOSFET un element amplificator de înaltă frecvență ideal și pentru aparate de măsură și circuite de laborator.
La fel ca în cazul tranzistorului bipolar, există două configurații complementare: MOSFET cu canal n- și MOSFET cu canal p-. Fiecare dintre acestea poate fi împărțită în continuare în configurații normal blocate (enhancement transistor, „tip cu îmbogățire”) și normal conductoare (depletion transistor, „tip cu sărăcire”). Are cel puțin trei terminale de electrod: poartă, drenă și sursă, iar la unele configurații terminalul suplimentar al substratului (sau Bulk) este scos și el în exterior.) Un simbol schematic este prezentat în figura 1.
Figura 2: Structura schematică a unui MOSFET cu canal n
Figura 2: Structura schematică a unui MOSFET cu canal n
Un MOSFET este un tranzistor comandat în tensiune. Tensiunea dintre poartă și sursă controlează curentul dintre drenă și sursă. Prin poartă nu circulă practic niciun curent. Datorită acestei structuri, terminalul porții, stratul izolator și terminalul substratului formează un condensator, care se încarcă atunci când se aplică o tensiune între poartă și substrat. În acest proces, purtătorii minoritari din substrat (în cazul siliciului de tip p, electronii) se deplasează către stratul de separație și se recombină cu purtătorii majoritari (în cazul siliciului de tip p, golurile). Acest efect corespunde unei îndepărtări a purtătorilor majoritari și se numește „sărăcire”. De la o anumită tensiune Uth (Threshold voltage, tensiune de prag), îndepărtarea purtătorilor majoritari de sarcină devine atât de mare, încât aceștia nu mai sunt disponibili pentru recombinare. Are loc o acumulare de purtători minoritari, astfel încât substratul inițial dopat de tip p, în apropierea stratului izolator, devine conductor de tip canal n. Această stare se numește „inversie” puternică. Canalul subțire format, conductor de tip canal n, conectează acum cele două regiuni de tip n ale sursei și drenei, astfel încât purtătorii de sarcină pot circula (aproape) fără impedimente de la sursă către drenă.
Utilizarea unui MOSFET ca amplificator
Figura 3: Circuit amplificator cu un MOSFET
Figura 3: Circuit amplificator cu un MOSFET
În figura 3 este prezentat un circuit standard pentru un etaj de amplificare cu un MOSFET cu canal n normal blocat de tip BS170. Acest etaj de amplificare se caracterizează printr-o impedanță mare de intrare și un răspuns bun în frecvență și este utilizat frecvent ca adaptor de impedanță. C1 și C2 sunt condensatoarele de intrare și de ieșire pentru separarea componentei continue. R1 și R2 formează un divizor de tensiune la intrare și determină factorul de amplificare. Tensiunea de polarizare pentru poartă este obținută aici prin R3. Această formă se numește „polarizare dinamică” și produce simultan o reacție negativă de tensiune care îmbunătățește răspunsul în frecvență, dar reduce amplificarea. R4 este rezistența de sarcină care, ca în toate circuitele amplificatoare, determină curentul de repaus și astfel punctul de funcționare. Și acest circuit produce o modificare de fază de 180°, așa cum a fost deja descris pentru JFET.