Tranzistorul npn
Joncțiunea pn polarizată direct se află într-un
circuit de curent cu rezistență mică: aceasta înseamnă că deja la tensiuni mici circulă
un curent relativ mare.
În schimb, joncțiunea pn polarizată invers
face parte dintr-un circuit de curent cu rezistență mare.
Conform formulei P = I2·R, la
un curent constant se poate presupune, așadar, o putere mai mare.
Dacă un curent prin joncțiunea pn polarizată direct produce un curent
la fel de mare prin joncțiunea pn polarizată invers,
atunci de la acest cristal se poate aștepta o amplificare în putere a semnalului de intrare.
Aceasta a fost ideea inventatorilor tranzistorului în anul 1948 și,
în consecință, a fost dezvoltat tranzistorul npn.
În continuare vom urmări logic această evoluție.
directă
Figura 1: Joncțiunea pn a unui tranzistor npn polarizată direct
directă
Figura 1: Joncțiunea pn a unui tranzistor npn polarizată direct
La fel ca în cazul joncțiunii pn a unei diode, cele două straturi semiconductoare dopate de tip n ale tranzistorului au electroni liberi ca purtători de sarcină. În schimb, stratul semiconductor subțire dopat de tip p al tranzistorului are goluri ca purtători de sarcină. Din punct de vedere fizic, la fiecare joncțiune pn au loc aceleași procese care au fost deja descrise la dioda semiconductoare. Prin difuzie și recombinarea simultană a purtătorilor de sarcină în zona de frontieră se formează o regiune de sarcină spațială, adică o zonă de blocare cu rezistență mare, a cărei rezistență poate fi modificată prin diferite polarizări ale tensiunii de prepolarizare. Pentru ca tranzistorul să poată fi utilizat ca element amplificator, dimensiunea regiunilor de sarcină spațială trebuie modificată prin diferite tensiuni de prepolarizare. Prima joncțiune pn (bază-emitor) funcționează în polarizare directă (deci cu rezistență mică), iar a doua joncțiune pn (bază-colector) funcționează în polarizare inversă (deci cu rezistență mare). Literele care indică tipul de dopare pot fi utilizate aici ca ajutor pentru a evita o polarizare incorectă:
În acest scop, terminalele tranzistorului sunt considerate întotdeauna în ordinea „emitor-bază-colector”. După cum arată figura 2, emitorul, indicat prin prima literă a succesiunii de regiuni npn, are față de bază un potențial mai negativ. Baza (a doua literă) este, așadar, mai pozitivă, iar colectorul este din nou polarizat mai negativ. (Deoarece însă tensiunea colectorului se suprapune peste tensiunea bazei, pentru polarizarea inversă necesară colectorul trebuie să aibă o tensiune pozitivă mult mai mare în raport cu emitorul.)
inversă
directă
Figura 2: Tensiunile la tranzistorul npn
inversă
directă
Figura 2: Tensiunile la tranzistorul npn
Joncțiune pn în polarizare directă
La analizarea diodei acest aspect nu era încă important, dar aici, pentru înțelegerea funcționării, trebuie știut că materialul semiconductor dopat de tip n are mult mai multe impurități, adică atomi străini, decât materialul semiconductor dopat de tip p. Acest lucru permite ca în materialul semiconductor dopat de tip n purtătorii majoritari, aici electronii liberi, să transporte un curent mai mare decât pot prelua purtătorii majoritari ai materialului semiconductor dopat de tip p, aici golurile. Astfel, baza este „inundată” cu electroni liberi suplimentari proveniți din materialul semiconductor dopat de tip n al emitorului.
golurilor
electronilor
Figura 3: Curenții într-un tranzistor npn care funcționează în polarizare directă.
golurilor
electronilor
Figura 3: Curenții într-un tranzistor npn care funcționează în polarizare directă.
Curentul este realizat de electronii liberi care se deplasează de la polul negativ al bateriei către materialul semiconductor dopat de tip n. Și în materialul semiconductor dopat de tip n al emitorului curentul este transportat de electronii liberi. Fiecare electron liber care pătrunde în regiunea semiconductoare dopată de tip p a bazei ocupă acolo un gol. În același timp, un electron părăsește materialul semiconductor prin terminalul bazei și lasă în urmă un gol. Aceste goluri sunt purtători de sarcină pozitivă și se deplasează, așa cum s-a arătat deja în model, în sens opus curentului de electroni. Curentul de electroni părăsește tranzistorul prin terminalul bazei și revine la baterie.
Joncțiune pn în polarizare inversă
inversă
golurilor
electronilor
Figura 4: Joncțiunea pn a unui tranzistor npn polarizată invers
inversă
golurilor
electronilor
Figura 4: Joncțiunea pn a unui tranzistor npn polarizată invers
A doua joncțiune pn se află între bază și colector (figura 4) și este polarizată invers. Prin urmare, cu excepția curentului invers foarte mic, electronii nu pot traversa joncțiunea pn. Acest curent invers este însă produs de purtătorii minoritari. (Pentru reamintire: în materialul semiconductor dopat de tip n, purtătorii minoritari sunt golurile, iar în materialul semiconductor dopat de tip p sunt electronii.) Tocmai acest curent invers are aici, în tranzistor, o importanță decisivă.
Interacțiunea dintre joncțiunile pn
În figura 5, bateriile pentru prepolarizare primesc denumiri speciale, utilizate în special în fișele tehnice. Astfel, VCC este tensiunea colectorului, iar VBB este tensiunea de prepolarizare a bazei. VBB este întotdeauna mult mai mică decât VCC. Tensiunea colectorului este de obicei de aproximativ 6 volți.
inversă
directă
golurilor
electronilor
Figura 5: Un curent de bază relativ mic produce un curent de colector relativ mare
inversă
directă
golurilor
electronilor
Figura 5: Un curent de bază relativ mic produce un curent de colector relativ mare.
În circuitul exterior, curentul este transportat exclusiv de electroni liberi. Din ambele circuite, curentul de electroni circulă de la baterii către emitorul din material semiconductor dopat de tip n (IE). Deoarece și aici electronii sunt purtătorii majoritari, nu există nicio diferență față de circulația curentului într-un conductor. Abia după joncțiunea pn, în materialul semiconductor dopat de tip p, curentul este preluat de purtătorii majoritari de acolo, adică de goluri.
Electronii care, prin recombinare, ocupă golurile din materialul semiconductor dopat de tip p nu mai sunt disponibili pentru curentul colectorului. Am menționat deja că baza este „inundată” cu electroni liberi suplimentari proveniți din materialul semiconductor dopat de tip n al emitorului. Deoarece însă această regiune semiconductoare este extrem de subțire și, mai ales, slab dopată, pentru recombinare sunt necesari doar câțiva electroni liberi din materialul semiconductor dopat de tip n. Majoritatea electronilor ajung astfel sub influența câmpului electric puternic al tensiunii colectorului, depășesc zona de blocare și generează astfel curentul colectorului! După ce electronii ajung în materialul semiconductor dopat de tip n al colectorului, avem din nou un curent normal de electroni și măsurăm un curent de colector (IC).
Este avantajos ca regiunea colectorului să fie mult mai mare decât regiunea bazei. În primul rând, aceasta permite colectarea unui număr mai mare de purtători de sarcină și, în al doilea rând, mărește conductivitatea termică a colectorului, astfel încât acesta poate prelua un curent mai mare fără a fi distrus imediat din punct de vedere termic.
Figura 6: Curenții în tranzistorul npn
Figura 6: Curenții în tranzistorul npn
În concluzie, toți curenții tranzistorului circulă prin terminalul emitorului. Aproximativ 2 până la 5 % reprezintă curentul bazei (IB), iar restul reprezintă curentul colectorului (IC). Este valabilă relația:
IE = IB + IC
Curentul emitorului se împarte, așadar, în curentul bazei și curentul colectorului. Curentul bazei determină curentul colectorului. Modificări mici ale curentului bazei produc modificări mult mai mari ale curentului colectorului.