Procesul conducției electrice
Într-un cristal real de germaniu, electronii de legătură își pot părăsi pozițiile fixe atunci când li se furnizează o anumită energie minimă ΔE (de exemplu, sub formă de căldură: în cazul germaniului, de la aproximativ 50°C). Ei devin astfel disponibili ca electroni liberi pentru transportul sarcinii. Electronul eliberat lasă în urmă un loc vacant de electron, denumit simplu gol. Un gol reprezintă o sarcină elementară pozitivă în rețeaua cristalină, deoarece acum predomină sarcina pozitivă a nucleului atomului de germaniu.
Figura 1: Conducția prin goluri în model
Figura 1: Conducția prin goluri în model
Un loc vacant într-o legătură dintr-un cristal semiconductor (adică golul) poate fi ocupat din nou de un electron provenit dintr-o altă legătură. Golul însă nu dispare, ci doar își schimbă poziția în rețeaua cristalină. Dacă se aplică o tensiune cristalului, electronii se deplasează spre electrodul pozitiv. În același timp, golurile se deplasează spre electrodul negativ și produc astfel o conducție electrică, al cărei efect este echivalent cu deplasarea purtătorilor de sarcină pozitivi. (Această conducție prin goluri poate fi ilustrată și cu ajutorul unui rând de scaune într-un cinematograf, în mijlocul căruia se află un loc liber. Prin deplasarea spectatorilor spre locurile alăturate, locul liber se deplasează în sens opus mișcării fiecărui spectator, până la marginea rândului.)
Contribuția golurilor la transportul sarcinii se numește conducție P, iar conducția prin electroni se numește conducție N. Formarea simultană a unui electron liber și a unui gol se numește generare de perechi. Reunirea unui gol cu un electron se numește recombinare. Acest tip de conducție electrică într-un semiconductor, la care participă un număr egal de electroni și goluri, se numește conducție intrinsecă.