Tranzistoare
Figura 1: Diferite forme constructive de tranzistoare
Figura 1: Diferite forme constructive de tranzistoare
Când primul tranzistor a fost dezvoltat de o echipă a Bell Telephone Laboratories în anul 1948, a apărut imediat un interes foarte mare pentru cercetarea și dezvoltarea acestei tehnologii a semiconductorilor. Tranzistorul, care la început a atras atenția doar ca o curiozitate, a devenit rapid o componentă de cea mai mare importanță. La început a fost demonstrată doar posibilitatea teoretică a amplificării tensiunii cu ajutorul unui cristal semiconductor. Înainte de aceasta, circuitele de amplificare erau cunoscute numai cu tuburi electronice. Tehnologia tranzistoarelor a cucerit rapid piața. În cele mai multe cazuri, tranzistorul era superior tubului electronic: era mult mai mic și mai robust, nu necesita tensiune de încălzire și, în locul tensiunii înalte obișnuite, avea nevoie doar de o tensiune de alimentare foarte mică. Dezvoltarea tranzistoarelor a făcut posibilă microelectronica. Figura 1 prezintă o mică selecție de forme constructive ale tranzistoarelor.
Ca primă componentă semiconductoare am cunoscut dioda cu două terminale. Următoarea componentă semiconductoare are posibilități de utilizare mult mai variate. Ea are doar un terminal în plus față de diodă, dar poate fi utilizată foarte bine ca amplificator activ. Componentele semiconductoare care au trei sau mai multe terminale se numesc tranzistoare. Termenul este un cuvânt artificial format din cuvintele englezești Transfer și Resistor. Acest termen a fost ales deoarece descrie foarte bine principiul de funcționare al noii componente: semnalul de intrare este transferat dintr-un circuit de intrare cu rezistență mică într-un circuit de ieșire cu rezistență mare. În general, tranzistorul este o componentă semiconductoare care produce un efect de amplificare prin controlul curentului purtătorilor de sarcină într-un cristal semiconductor.