www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Diodă tunel

Simbolul schematic al unei diode tunel

Figura 1: Simbolul schematic al unei diode tunel

În anul 1958, cercetătorul japonez Leo Esaki a descoperit că o diodă semiconductoare realizată din materiale puternic dopate poate avea o rezistență internă negativă. O diodă semiconductoare „normală” este alcătuită dintr-un cristal cu aproximativ un atom de impuritate la 10 milioane de atomi ai cristalului de bază. Această dopare relativ slabă produce o regiune largă de sarcină spațială. Conducția apare numai atunci când tensiunea este suficient de mare pentru ca electronii de valență să poată depăși banda interzisă.

Regiunea de
rezistență negativă

Figura 2: Caracteristica unei diode tunel

Regiunea de
rezistență negativă

Figura 2: Caracteristica unei diode tunel
(Indicație: urmăriți curba roșie cu indicatorul mouse-ului!)

Într-o diodă tunel, doparea ajunge chiar la aproximativ 1000 de atomi de impuritate la 10 milioane de atomi ai cristalului de bază. Această dopare puternică produce, la fel ca în cazul diodei Zener, o regiune de sarcină spațială extrem de îngustă. Doparea puternică determină o formă neobișnuită a caracteristicii, diferită de cea a unei diode semiconductoare normale. Figura 2 prezintă această caracteristică a unei diode tunel.

Această caracteristică poate fi împărțită în trei secțiuni:

  1. Chiar și la tensiuni directe foarte mici, la care o diodă normală este încă blocată, curentul crește până la un punct de vârf (IP).
  2. La o creștere suplimentară a tensiunii, curentul scade din nou până la un minim (IV).
  3. După aceea, curentul crește din nou proporțional cu tensiunea de polarizare.

Porțiunea caracteristicii dintre IP și IV este regiunea în care dioda tunel prezintă proprietățile unei rezistențe negative. Acest fenomen poate fi explicat, la fel ca efectul Zener, cu ajutorul modelului benzilor de energie.

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
bandă
interzisă
bandă
interzisă
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 3: Modelul benzilor de energie al unei diode tunel fără tensiune de polarizare.

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
bandă
interzisă
bandă
interzisă
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 3: Modelul benzilor de energie al unei diode tunel fără tensiune de polarizare.

Într-o diodă tunel, grosimea regiunii de sarcină spațială, adică a benzii interzise, este extrem de mică și este de ordinul unui micrometru. Modelul efectului tunel cuantic afirmă că electronii traversează această barieră energetică ca printr-un tunel, deși, din cauza energiei insuficiente, în realitate nu ar putea să o depășească.

Figura 3 prezintă modelul benzilor de energie al unei diode tunel la care încă nu este aplicată tensiune de polarizare. Banda de valență a materialului p și banda de conducție a materialului n se suprapun parțial. Prin urmare, unii purtători de sarcină pot trece din banda de valență a materialului p în banda de conducție a materialului n. Totuși, curentul nu circulă, deoarece purtătorii majoritari (electronii) și golurile se deplasează în ambele direcții.

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
bandă
interzisă
bandă
interzisă
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 4: Modelul benzilor de energie al unei diode tunel cu o tensiune de polarizare de 200 milivolți

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
bandă
interzisă
bandă
interzisă
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 4: Modelul benzilor de energie al unei diode tunel cu o tensiune de polarizare de 200 milivolți

Figura 4 prezintă modelul benzilor de energie al unei diode tunel la care este aplicată o tensiune mică de polarizare de aproximativ 200 mV. Din cauza acestei polarizări, electronii se deplasează din banda de conducție a materialului n în banda de valență a materialului p, dar nu au suficientă energie pentru a depăși regiunea de sarcină spațială, adică banda interzisă. Atât timp cât aceste două niveluri energetice se suprapun, curentul poate totuși să circule. Cu cât tensiunea de polarizare este mai mare, cu atât suprapunerea este mai mică, dar și banda interzisă devine mai îngustă.

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
bandă
interzisă
bandă interzisă
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 5: Modelul benzilor de energie al unei diode tunel cu o tensiune de polarizare de 400 milivolți

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
bandă
interzisă
bandă interzisă
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 5: Modelul benzilor de energie al unei diode tunel cu o tensiune de polarizare de 400 milivolți

Dacă tensiunea de polarizare, așa cum este prezentat în figura 5, crește peste 400 mV, banda de valență a materialului p și banda de conducție a materialului n nu se mai suprapun, iar efectul tunel nu mai este posibil. De la punctul de vârf IP până la minimul IV, curentul scade odată cu creșterea tensiunii de polarizare, iar zona de suprapunere devine tot mai îngustă. Odată cu creșterea tensiunii de polarizare, tot mai puțini electroni pot pătrunde în banda de valență a materialului p. Aceasta înseamnă că dioda tunel prezintă în această regiune o rezistență negativă.

La o creștere suplimentară a tensiunii de polarizare, benzile de energie nu se mai suprapun. Regiunea de sarcină spațială, adică banda interzisă, a devenit însă atât de îngustă, încât electronii se comportă ca într-o joncțiune pn normală.

Această regiune de rezistență negativă este cea mai importantă și cea mai utilizată proprietate a unei diode tunel. Datorită acestei rezistențe negative, dioda tunel poate compensa amortizarea circuitelor rezonante și poate funcționa astfel ca oscilator sau amplificator. Deoarece în efectul tunel cuantic nu apar timpi de tranzit ai purtătorilor, dioda tunel este adecvată pentru aplicații în tehnica frecvențelor foarte înalte.