www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Structura atomului

Înveliș electronic
Nucleu atomic
Protoni
Neutroni
Electroni

Figura 1: Structura unui atom de heliu conform modelului atomic al lui Bohr

Înveliș electronic
Nucleu atomic
Protoni
Neutroni
Electroni

Figura 1: Structura unui atom de heliu conform modelului atomic al lui Bohr

Structura atomului

Puține lucruri din fizică sunt atât de schimbătoare precum concepțiile despre structura atomului. Pentru explicarea diferitelor fenomene fizice se folosesc modele, care, deși sunt toate imperfecte, sunt suficiente pentru explicația respectivă.

Un atom este alcătuit în principal din electroni, protoni și neutroni. Electronii, protonii și neutronii unui element sunt identici cu cei ai unui alt element. Diferența dintre diferitele elemente constă doar în numărul diferit și în dispunerea electronilor și protonilor.

Electronul are o mică sarcină electrică negativă. Protonul are o sarcină pozitivă egală ca mărime cu cea a electronului, dar de polaritate opusă. Deși protonul are aceeași cantitate de sarcină ca electronul, masa sa este de aproximativ 1827 de ori mai mare decât masa electronului. În majoritatea atomilor există și particule neutre din punct de vedere electric, numite neutroni, a căror masă este aproximativ egală cu masa protonului. Acestea nu au sarcină electrică.

Conform modelului atomic al lui Bohr, electronii, protonii și neutronii sunt dispuși astfel încât seamănă cu un sistem solar în miniatură. Observați atomul de heliu din figura 1. Doi protoni și doi neutroni formează un nucleu atomic compact cu sarcina electrică pozitivă a celor doi protoni, în jurul căruia se deplasează doi electroni negativi foarte ușori. Totuși, traiectoria acestor electroni nu este determinată atât de precis pe cât ar putea sugera figura. Ei se află doar întotdeauna la o anumită distanță, descrisă prin orbitali, față de nucleul atomic și trebuie să se deplaseze exact cu viteza care generează o forță centrifugă ce compensează forța de atracție a protonilor („forța centripetă”). La fel cum o navă spațială are nevoie de energie pentru a trece pe o altă orbită, și electronul are nevoie de energie suplimentară pentru a trece pe o orbită mai îndepărtată de nucleul atomic. Prin urmare, electronul trebuie să aibă o anumită energie cinetică pentru a se deplasa pe o anumită orbită în jurul nucleului atomic. Această energie se numește nivelul energetic al electronului. Un electron care trece de pe o orbită mai îndepărtată pe una mai apropiată de nucleul atomic trebuie să cedeze energie. Invers, electronul trebuie să absoarbă energie pentru a se îndepărta de nucleul atomic.

Înveliș N
Înveliș M
Înveliș L
Înveliș K

Figura 2: Structura unui atom de cupru conform modelului atomic al lui Bohr

Înveliș N
Înveliș M
Înveliș L
Înveliș K

Figura 2: Structura unui atom de cupru conform modelului atomic al lui Bohr

Electronii care înconjoară nucleul atomic nu se află la distanțe aleatorii față de nucleu, ci aceste distanțe sunt determinate de niveluri energetice definite. Aceste niveluri energetice diferite pot fi imaginate ca învelișuri de dimensiuni diferite, dispuse unul în interiorul altuia în jurul nucleului atomic. Aceste învelișuri și numărul posibil de electroni din fiecare dintre ele sunt determinate de principiul lui Pauli. Conform acestui principiu, nivelurilor energetice le corespund următoarele numere maxime de electroni în învelișuri:

Înveliș K2 electroni(n=1)
Înveliș L8 electroni(n=2)
Înveliș M18 electroni(n=3)
Înveliș N32 electroni(n=4)

Tabelul 1: Numărul posibil de electroni în învelișuri

În general, un înveliș cu numărul cuantic principal n poate conține 2·n2 electroni. De exemplu, al doilea înveliș, învelișul L, este complet ocupat cu 2·22, adică cu 8 electroni. Cu ajutorul modelului atomic al lui Bohr poate fi explicat fizic și sistemul periodic al elementelor, care anterior era considerat doar un sistem formal de clasificare.

Modelul benzilor de energie

Banda de conducție
banda interzisă
Banda de valență
Lățimea
benzii interzise

Figura 3: Modelul benzilor de energie al unui semiconductor (conductivitate intrinsecă)

Banda de conducție
banda interzisă
Banda de valență
Lățimea
benzii interzise

Figura 3: Modelul benzilor de energie al unui semiconductor (conductivitate intrinsecă)

Toți electronii aflați în învelișul electronic al unui atom au un anumit nivel energetic. Cu cât un electron este mai îndepărtat de nucleul atomic, cu atât nivelul său energetic este mai ridicat. Un electron poate absorbi energie prin intermediul câmpurilor electrice, al căldurii sau al luminii. Dacă nivelul energetic al electronului este atât de ridicat încât sarcina pozitivă a nucleului atomic nu îl mai poate menține într-un orbital, electronul părăsește atomul și devine un electron liber de conducție. Acești electroni de conducție au, prin urmare, mult mai multă energie decât electronii legați (așa-numiții electroni de valență).

Procesele de conducție electrică pot fi reprezentate în mod clar prin prezentarea diferitelor stări energetice posibile ale electronilor într-o diagramă energetică. Electronii de valență sunt grupați energetic în banda de valență, iar electronii de conducție în banda de conducție. Diferența de energie se numește lățimea benzii interzise.

Datorită existenței unei energii minime necesare pentru eliberarea electronilor de valență, domeniul energetic E cu EV<E<EL nu poate fi ocupat de purtători mobili de sarcină proveniți dintr-o rețea cristalină regulată. Acest domeniu energetic se numește „bandă interzisă”.

Descrierea proceselor de conducție electrică cu ajutorul diagramei energetice a benzii de conducție și a benzii de valență se numește modelul benzilor de energie.

Banda de conducție
banda
interzisă
Banda de valență
Izolator
Semiconductor
Conductor

Figura 4: Modelul benzilor de energie pentru diferite materiale

Banda de conducție
banda
interzisă
Banda de valență
Izolator
Semiconductor
Conductor

Figura 4: Modelul benzilor de energie pentru diferite materiale

Diferența de energie ΔE care separă banda de valență de banda de conducție este o mărime importantă cu ajutorul căreia pot fi caracterizate izolatoarele, semiconductorii și conductorii electrici. Diferitele lățimi ale benzii interzise pentru 1. izolatoare, 2. semiconductori și 3. conductori electrici sunt prezentate în figura 4.

Izolatoarele au o bandă interzisă foarte largă. Cu cât banda interzisă este mai largă, cu atât este necesară mai multă energie pentru ca un electron de valență să devină un electron liber de conducție. Aceasta înseamnă că, cu cât este necesară mai multă energie chiar și pentru curenți foarte mici, cu atât izolatorul izolează mai bine. Prin urmare, banda interzisă este foarte largă.

La un semiconductor, această bandă interzisă este deja ceva mai îngustă. Chiar și aportul unei cantități puțin mai mari de energie termică permite trecerea curentului electric. La semiconductorul germaniu, de exemplu, aproximativ 50° Celsius sunt deja suficienți pentru a permite un curent electric perceptibil.

Ultima diagramă arată că banda de valență a unui conductor se suprapune peste banda de conducție. Practic nu există o bandă interzisă. Un aport redus de energie poate transforma electronii de valență în electroni liberi de conducție. De aceea, aceste materiale sunt buni conductori electrici.