www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Diode Zener

Figura 1: Simbolul schematic al unei diode Zener

Simbolul schematic al unei diode Zener

Figura 1: Simbolul schematic al unei diode Zener

Simbolul schematic al unei diode Zener este prezentat în figura 1. Observați că joncțiunea pn este polarizată invers. Fiecare diodă Zener are o anumită tensiune de străpungere, peste care, în ciuda polarizării inverse, începe să circule un curent puternic produs de purtătorii minoritari.

Diodele Zener de diferite construcții sunt fabricate pentru numeroase aplicații, însă sunt utilizate în principal pentru stabilizarea tensiunii. Abia atunci când este atinsă tensiunea de străpungere începe să circule curent. Căderea de tensiune pe un rezistor serie este apoi utilizată pentru menținerea constantă a tensiunii de ieșire a circuitului.

Când o joncțiune pn funcționează în polarizare inversă, purtătorii de sarcină se îndepărtează de joncțiunea pn, iar regiunea de sarcină spațială se lărgește. Acest lucru se aplică atât purtătorilor majoritari (electroni), cât și purtătorilor minoritari (goluri), așa cum este prezentat în figura 2. Circulația curentului prin purtătorii majoritari este împiedicată de rezistența foarte mare a regiunii de sarcină spațială. Rămâne un curent rezidual produs de purtătorii minoritari (goluri). Acesta rămâne aproape constant până la atingerea tensiunii de străpungere. Când este atinsă tensiunea de străpungere, curentul crește în avalanșă. Nu orice diodă este capabilă să suporte puterea disipată de acest curent. Diodele Zener sunt însă proiectate special pentru acest regim de funcționare.

Regiune de sarcină
spațială
strat de blocare
inițial
curent
Regiune de sarcină
spațială
strat de blocare
inițial

Figura 2: Dimensiunea regiunii de sarcină spațială

Regiune de sarcină
spațială
strat de blocare
inițial
curent
Regiune de sarcină
spațială
strat de blocare
inițial

Figura 2: Dimensiunea regiunii de sarcină spațială

În trecut, diodele Z erau denumite „diode Zener”. „Efectul Zener” a fost descris pentru prima dată de Dr. Carl Zener în anul 1934 și a fost denumit „tunelare cuantică”. Efectul Zener poate explica însă numai procesele din diodele Zener cu o tensiune de străpungere sub 5 volți. Pentru tensiuni de străpungere mai mari, funcționarea este explicată prin așa-numitul „efect de avalanșă”. Cu toate acestea, denumirea „diodă Zener” este încă utilizată frecvent pentru ambele tipuri de diode.

„Efectul Zener” poate fi explicat cu ajutorul benzilor de energie din învelișul electronic al atomului. În acest caz sunt importante numai cele două benzi exterioare, banda de conducție și banda de valență.

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 3: Benzi de energie într-o diodă Zener.

Bandă de conducție
material p
Bandă de conducție
material n
Bandă de valență
Bandă de valență

Figura 3: Benzi de energie într-o diodă Zener.

Figura 3 prezintă benzile de energie într-o diodă Zener. Aceste benzi de energie au niveluri energetice diferite în materialele semiconductoare dopate de tip p și de tip n. Banda de conducție a materialului semiconductor dopat de tip n și banda de valență a materialului semiconductor dopat de tip p se suprapun într-o diodă Zener. În aceste condiții, peste o anumită tensiune, electronii legați din materialul semiconductor dopat de tip p pot traversa stratul de blocare extrem de subțire și pot pătrunde în banda de conducție a materialului semiconductor dopat de tip n. Acest proces se numește „efect tunel” și apare în materiale semiconductoare cu o concentrație foarte mare de atomi de impuritate.

O a doua teorie pentru explicarea tensiunii de străpungere este așa-numitul „efect de avalanșă”, care apare la tensiuni de străpungere mai mari de 5 volți. Aceste diode au o regiune de sarcină spațială mai îngustă decât diodele obișnuite, dar ceva mai largă decât la diodele Zener. Grosimea regiunii de sarcină spațială crește atunci când concentrația atomilor de impuritate din materialul semiconductor este mai mică decât la diodele Zener. Prin diferite grade de dopare, tensiunea de străpungere poate avea valori cuprinse între 2 și 200 volți.

Regiune de sarcină
spațială
strat de blocare
inițial

Figura 4: Efect de avalanșă

Regiune de sarcină
spațială
strat de blocare
inițial

Figura 4: Efect de avalanșă

Mecanismul străpungerii în avalanșă diferă de efectul Zener. În regiunea de sarcină spațială a joncțiunii pn se află, în funcție de temperatura cristalului, un anumit număr de electroni liberi de conducție și golurile corespunzătoare. Curentul invers este produs de deplasarea purtătorilor minoritari, în acest caz electroni, în direcția câmpului electric, adică spre potențialul pozitiv. Dacă această tensiune crește, se atinge o valoare critică la care electronii liberi se ciocnesc cu atomii rețelei cristaline. În urma acestor ciocniri, ei transferă energie electronilor legați și îi eliberează din legăturile lor. Acești electroni devin apoi electroni liberi de conducție și sunt accelerați la rândul lor de câmpul electric puternic, până când are loc străpungerea în avalanșă a stratului de blocare. Figura 4 prezintă schematic străpungerea în avalanșă.

Caracteristica curent-tensiune a unei diode Zener

Figura 5: Caracteristica curent-tensiune a unei diode Zener

La o tensiune inversă puțin mai mare decât tensiunea de străpungere UD, efectul de avalanșă produce un număr practic nelimitat de electroni liberi de conducție, astfel încât dioda capătă o rezistență internă foarte mică. Curentul este aproape un curent de scurtcircuit și este limitat numai de rezistoarele externe ale circuitului. Acestea trebuie să aibă o valoare care să împiedice supraîncălzirea diodei Zener. Dacă tensiunea inversă este redusă din nou sub tensiunea de străpungere UD, curentul scade brusc, iar dioda Zener revine în starea de blocare.