www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Legătura atomică

Figura 1: O structură cristalină tridimensională tipică.

Figura 1: Vedere tridimensională a unei structuri cristaline tipice

Legătura atomică

Activitatea chimică a fiecărui atom este determinată de numărul de electroni din învelișul exterior. Dacă acest înveliș este complet ocupat, atomul este foarte stabil și prezintă doar o tendință redusă de a se lega cu alți atomi pentru a forma cristale. Atomii al căror înveliș exterior conține opt electroni (vezi sistemul periodic al elementelor grupa principală VIII = gaze nobile) sunt pasivi din punct de vedere chimic. Dacă însă în acest înveliș exterior se află mai puțin de opt electroni, activitatea chimică a atomului crește. Unii atomi formează cristale cu structuri caracteristice elementului respectiv. Cristalul este un corp omogen alcătuit din unități structurale dispuse tridimensional și periodic, care formează așa-numita rețea cristalină și sunt constituite din atomi sau molecule ale aceleiași substanțe sau ale aceluiași element. Figura 1 prezintă o structură cristalină tipică în care atomii sunt reprezentați prin sfere mici. Barele dintre sfere simbolizează legăturile dintre atomi.

o reprezentare bidimensională a unui cristal de germaniu.

Figura 2: O reprezentare bidimensională a unui cristal de germaniu.

Siliciul și germaniul sunt elementele semiconductoare utilizate cel mai frecvent în electronică. Cele două elemente sunt foarte asemănătoare în ceea ce privește structura atomică și afinitatea chimică și au câte patru electroni de valență în învelișul exterior. Atomii de germaniu (atomii Ge) se dispun în rețeaua cristalină astfel încât în jurul fiecărui atom să fie grupați alți patru atomi Ge. În acest proces, un electron de legătură al unui atom împreună cu un electron de legătură al atomului vecin formează o pereche de electroni. Aceste perechi de electroni produc o legătură stabilă între atomii Ge. (Vezi figura 2: De fapt, dispunerea regulată a atomilor Ge ar trebui reprezentată în spațiu. Deoarece pentru reprezentarea legăturii sunt importante numai relațiile dintre atomii vecini, este suficientă o reprezentare bidimensională.) În cristal, electronii de legătură sunt deci utilizați în comun pentru a completa cu opt electroni învelișul exterior al atomilor.

Figura 2 prezintă un cristal de germaniu în starea fundamentală, căruia nu i-a fost furnizată energie termică. Atomii Ge sunt reprezentați prin cercuri mari, iar cercurile mici simbolizează electronii de legătură. Deoarece fiecare atom din acest cristal este legat de alți patru atomi, nu există purtători liberi de sarcină. În această stare, germaniul este deci un izolator. Numai atunci când este furnizată o anumită energie minimă (sub formă de căldură: pentru germaniul pur aceasta este de aproximativ 50°C), unii electroni de legătură sunt eliberați din rețeaua cristalină și devin disponibili ca electroni de conducție, care inițial se deplasează fără o direcție determinată prin cristal.