Doparea
Un semiconductor pur are o rezistență relativ mare, deoarece la temperatura camerei sunt disponibili doar foarte puțini electroni de conducție liberi. Conductivitatea unui semiconductor poate fi însă mărită și la temperatura camerei prin introducerea unei cantități mici de substanță străină în rețeaua cristalină. În rețeaua cristalină apar astfel locuri în care un atom de Ge este înlocuit de un atom de impuritate introdus. Astfel de locuri se numesc și defecte ale rețelei, deoarece aici structura regulată a rețelei cristaline este perturbată. Introducerea atomilor de impuritate într-un semiconductor se numește dopare.
Conductor de tip n
Figura 1: Atom de impuritate de arsen într-un cristal de germaniu
Figura 1: Atom de impuritate de arsen într-un cristal de germaniu
Dacă sunt introduși ca impurități atomi pentavalenți, cum ar fi arsenul (As), antimoniul (Sb) sau bismutul (Bi), pentru legătură sunt necesari doar patru dintre cei cinci electroni ai stratului exterior. Al cincilea electron nu găsește un electron partener cu care să poată participa la legătură. De aceea, el este doar slab legat de rețeaua cristalină și se poate desprinde de atomul de impuritate chiar și la temperaturi scăzute. La desprinderea electronului, atomul de impuritate inițial neutru devine un ion pozitiv imobil. Semiconductorul dopat astfel obținut se numește, după semnul sarcinii purtătorilor majoritari, conductor de tip n. (Sunt luate în considerare doar acele sarcini care se pot deplasa liber într-un câmp electric aplicat, adică nu sunt legate de nucleul lor atomic.)
Atomii de impuritate pentavalenți introduși se numesc și donori, deoarece „donează” electroni de conducție. Desprinderea celui de-al cincilea electron din stratul exterior al atomului de As are loc deja la temperaturi extrem de scăzute. Prin urmare, la temperatura camerei toți atomii de As sunt deja ionizați. Ei și-au cedat astfel al cincilea electron din stratul exterior, care este acum disponibil ca electron de conducție liber.
Procesul conducției electrice într-un semiconductor de tip n este asemănător cu cel al conducției electrice în metale, de exemplu în cupru. La absorbția căldurii, atomii de Ge oscilează mai puternic în jurul pozițiilor lor de echilibru și împiedică astfel mișcarea electronilor. Deoarece densitatea purtătorilor de sarcină începe să crească abia peste 50° C, conductivitatea trebuie să scadă până la această temperatură. Rezistența crește deci până la 50° C odată cu creșterea temperaturii conductorului. Peste 50° C, conductivitatea crește, iar rezistența scade.
Conductor de tip p
Figura 2: Atom de impuritate de indiu într-un cristal de germaniu.
Figura 2: Atom de impuritate de indiu într-un cristal de germaniu.
Dacă în locul atomilor pentavalenți sunt introduși atomi trivalenți în rețeaua de germaniu, electronii din stratul exterior al atomului de impuritate formează perechi de electroni cu câte un electron de legătură al atomului de germaniu. Atomi de impuritate trivalenți sunt, de exemplu, indiul (In), galiul (Ga) sau borul (B). Deoarece acești atomi de impuritate pot primi electroni suplimentari, ei se numesc acceptori. Semiconductorul dopat astfel obținut se numește, după semnul sarcinii purtătorilor majoritari, conductor de tip p. Golurile electronice participă de asemenea la conducția electrică, dar sunt în minoritate și de aceea se numesc purtători minoritari.
La introducerea indiului în rețeaua de germaniu, al patrulea electron de legătură al atomului de germaniu învecinat nu găsește un electron partener, astfel încât la locul impurității lipsește un electron. Acest loc vacant poate fi ocupat cu ușurință de un electron dintr-o legătură electronică învecinată. În acest fel crește numărul golurilor din semiconductor, deoarece sunt legați electroni proveniți din generarea perechilor. Atomul de In, inițial neutru, devine un ion negativ prin captarea unui electron.
Procesul conducției electrice într-un semiconductor de tip p este determinat în principal de deja menționata conducție prin goluri. Dacă se aplică o tensiune conductorului de tip p, electronii se deplasează spre electrodul pozitiv. În același timp, golurile se deplasează spre electrodul negativ și produc astfel o conducție electrică, al cărei efect este echivalent cu deplasarea purtătorilor de sarcină pozitivi.
Procedeele utilizate la dopare sunt foarte complexe. Abia stăpânirea lor a făcut posibil progresul electronicii cu semiconductori.