Zgomotul în amplificatoarele conectate în cascadă
Pentru a obține un câștig mai mare, mai multe etaje de amplificare sunt de obicei conectate în cascadă. Totuși, circuitele de amplificare generează întotdeauna zgomot propriu, ale cărui surse principale sunt zgomotul componentelor semiconductoare, zgomotul termic al rezistențelor ohmice și zgomotul de curent provocat de deplasarea purtătorilor de sarcină electrică.
N1
N2
N3
Nn-1
Nn
Figura 1: Zgomotul într-un lanț de amplificatoare
(N = puterea zgomotului; G = câștigul în putere)
N1
N2
N3
Nn-1
Nn
Figura 1: Zgomotul într-un lanț de amplificatoare
(N = puterea zgomotului; G = câștigul în putere)
N1
N2
N3
Nn-1
Nn
Figura 1: Zgomotul într-un lanț de amplificatoare
(N = puterea zgomotului; G = câștigul în putere)
Zgomotul propriu generat de un etaj de amplificare constituie un semnal de intrare pentru etajul următor și este amplificat în același mod ca semnalul util. În acest caz, N reprezintă puterea zgomotului propriu generată la ieșirea fiecărui etaj de amplificare, iar G reprezintă factorul său liniar de câștig în putere. Prin urmare, zgomotul de la ieșirea celui de-al doilea etaj este format din zgomotul propriu al acestuia și din zgomotul primului etaj, amplificat de cel de-al doilea etaj. Împreună, aceste componente constituie zgomotul de intrare NE3 al celui de-al treilea etaj:
Puterea zgomotului la ieșirea celui de-al treilea etaj de amplificare este alcătuită din următoarele componente:
Continuând această succesiune, se obține expresia pentru puterea totală a zgomotului propriu la ieșirea lanțului de amplificare:
Pentru a obține cel mai bun raport semnal/zgomot posibil la ieșirea lanțului de amplificatoare, trebuie respectate următoarele principii:
- Zgomotul produs de primele etaje de amplificare are cea mai mare influență. De aceea, aceste etaje trebuie să genereze un zgomot propriu cât mai redus.
- Deoarece ultimul etaj amplifică și zgomotul generat de toate etajele precedente, contribuția sa la câștigul total trebuie menținută cât mai mică, în limitele cerințelor practice.
Aceasta înseamnă că primul etaj de amplificare trebuie să îndeplinească cele mai exigente cerințe. El trebuie să asigure un câștig cât mai mare, producând în același timp un zgomot propriu cât mai redus. În tehnica receptoarelor, acest etaj de intrare este cunoscut și sub denumirea de amplificator de înaltă frecvență cu zgomot redus (AFFI), respectiv Low Noise Amplifier (LNA). De asemenea, el trebuie să poată prelucra cele mai înalte frecvențe ale semnalelor de intrare.
Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu