www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Type 57

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: Type 57

Ilustrație 1: Type 57

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 3 GHz
(bande S)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: 1 kHz
durata impulsului de sondaj (τ): 2 µs
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls: 500 kW
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 40 NM (≙ 74 km)
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare:  
lățimea diagramei de directivitate: 1°
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

Type 57

Radarul de tip 57 (cunoscut și sub denumirea de tip 14 Mark Ⅱ) era un radar portabil de apărare a coastelor, care funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda E/F (denumire NATO), aparținând sistemului britanic de apărare a coastelor Chain Home Extra Low (CHEL) și destinat detectării avioanelor care zburau la altitudine foarte joasă.

Tipul 57 era un radar mobil cu o antenă orizontală de tip „brânză”, montată pe o remorcă în care se aflau transmițătorul, receptorul și două posturi de lucru pentru operatori. Alimentarea se realiza prin două antene corn montate una peste alta, conectate în paralel. Deasupra antenei tip „cheese” se afla antena IFF Mark Ⅲ cu un reflector cu grilă, alimentată de un dipol. Antena era fixată pe acoperișul cabinei. Întreaga cabină putea fi rotită manual în unghi lateral într-un sector de 270°. Rotirea era controlată de unul dintre operatori.