www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/APQ-10

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 9 375 MHz
(bande X)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:  
durata impulsului de sondaj (τ):  
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls: 30 kW
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 50 NM (≙ 92 km)
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare:  
lățimea diagramei de directivitate:  
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

AN/APQ-10

AN/APQ-10 a fost un radar de recunoaștere, navigație și ghidare a bombelor dezvoltat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care funcționa în banda X (denumire IEEE) sau în banda I (denumire NATO), destinat avionului Boeing B-29 „Superfortress”. Acesta a fost dezvoltat de Bell Labs, Massachusetts Institute of Technology Radiation Lab și Western Electric până în 1944 și a fost predecesorul radarului AN/APQ-13.

Radarul folosea o antenă parabolică, care era montată într-un radom pe partea inferioară a fuselajului avionului B-29, între trenul de aterizare. Transmițătorul folosea un magnetron de tip Western Electric 725A.

Galerie de figuri AN/APQ-10

Figura 1: Magnetron 725A, model secționat