SCR-717
Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice
Ilustrație 1: Antena radarului SCR-717
Hersteller:U.S. Army Signal Corps
| Date tehnico-tactice | |
|---|---|
| frecvența de lucru: | 3,3 GHz
(bande S) |
| perioadă de repetiţie a impulsurilor: | |
| frecvenţa de repetiţie a impulsurilor: | |
| durata impulsului de sondaj (τ): | 1,2 µs |
| timpul de recepţie: | |
| timpul mort: | |
| puterea în impuls: | 40 kW |
| puterea medie: | |
| distanţa maximă fără ambiguităţi: | 100 NM (≙ 185 km) |
| capacitatea de separare în distanță: | |
| precizia de măsurare: | |
| lățimea diagramei de directivitate: | |
| numărul de impulsuri recepţionate: | |
| viteza de rotire a antenei: | |
| MTBCF: | |
| MTTR: | |
SCR-717
SCR-717 „Pathfinder” era un radar de navigație capabil să detecteze linii de coastă, râuri și orașe. Acesta reprezintă o versiune îmbunătățită a radarului SCR-517. Funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda F (denumire NATO). Antena parabolică rotativă era amplasată într-un radom retractabil sub fuselajul avionului C-24. Radarul folosea două indicatori de observare circulară (unul pentru pilot, unul pentru navigator) pentru a detecta terenul din jurul avionului.
SCR-717 avea o structură similară cu cea a AN/APS-2, cu diferența că APS-2 folosea un ecran B.
Radarul a fost dezvoltat la mijlocul anului 1943. Producția de serie a fost preluată de Westinghouse.