www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

ASC-1

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: ASC-1 in PB2Y-3

Ilustrație 1: ASC-1 in PB2Y-3

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: 3 GHz
(bande S)
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:  
durata impulsului de sondaj (τ):  
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls:  
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 90 mi (≙ 145 km)
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare: ± 3%
lățimea diagramei de directivitate: 6°
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

ASC-1

ASC-1 (variantele ulterioare denumite SCR-517) era un radar de recunoaștere aeriană care funcționa în banda S (denumire IEEE) sau în banda E/F (denumire NATO) și era destinat instalării în bombardiere de patrulare. Antena, transmițătorul și receptorul se aflau într-o cabină situată pe fuselajul avionului. ASC-1 și modificarea SCR-517-B utilizau un indicator de observare circulară cu vizibilitate panoramică de 360°. SCR-517-A și SCR-517-C erau echipate cu un indicator de tip B și erau utilizate în sectorul de 180°.

ASC-1 a fost instalat în a doua jumătate a anului 1942 în PB2Y-3. SCR-517-A și SCR-517-C au fost instalate în avioanele B-17, B-18, B-25 și B-34, iar SCR-517-B în B-24.

Galerie foto ASC

Figura 2: ASC-1 în PB2Y-3