www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

AN/APG-3

Scurtă prezentare radarului, date tehnico-tactice

Ilustrație 1: Desenul unui radar AGL (Airborne Gun Layer) instalat în turela tunului de coadă a unui bombardier mare.

Ilustrație 1: Desenul unui radar AGL (Airborne Gun Layer) instalat în turela tunului de coadă a unui bombardier mare.

Date tehnico-tactice
frecvența de lucru: bande X
perioadă de repetiţie a impulsurilor:  
frecvenţa de repetiţie a impulsurilor:  
durata impulsului de sondaj (τ): 0,5 µs
timpul de recepţie:  
timpul mort:  
puterea în impuls:  
puterea medie:  
distanţa maximă fără ambiguităţi: 8 000 yards (≙ 7,3 km)
capacitatea de separare în distanță:  
precizia de măsurare: ± 11 m; ± 0,25°
lățimea diagramei de directivitate:  
numărul de impulsuri recepţionate:  
viteza de rotire a antenei:  
MTBCF:  
MTTR:  

AN/APG-3

AN/APG-3 a funcționat în banda X ca radar de direcționare a tunurilor pentru tunurile din spate ale Boeing B-29 „Superfortress“ și Convair B-36B „Peacemaker“. Radarul AN/APG-3 din coadă era capabil să afișeze distanța țintei, unghiul lateral, unghiul de elevație și viteza unghiulară în raport cu bombardierul din postul de ochire al artileristului.

AN/APG-3 cântărea mai puțin de 300 de lire sterline (≙ 136 kg) și avea o antenă parabolică simetrică cu un diametru de numai 12 inci (≙ 30,5 cm).

Lucrările la AN/APG-3 au început la sfârșitul anului 1943, iar sistemul a fost testat la sol în vara anului 1944. A fost dezvoltat un indicator care combină vizorul optic și radarul într-o vedere dublă. Aceste dispozitive modificate au fost redenumite ulterior AN/APG-33.

Sursă: