www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Amplificator electromecanic

Figura 1: EMV rusesc „ЭМУ-50”, cu 3000 rotaţii pe minut şi o putere maximă de ieşire de 4 kW

Figura 1: EMV rusesc „ЭМУ-50”, cu 3000 rotaţii pe minut şi o putere maximă de ieşire de 4 kW

Amplificator electromecanic

Un amplificator electromecanic (EMV) este un amplificator de mare putere, construit ca o combinaţie între un motor trifazat şi un generator de curent alternativ modificat. Cu ajutorul unui amplificator electromecanic puteau fi acţionate electric de la distanţă sarcini mari. Puterea de ieşire a unui amplificator electromecanic poate ajunge la câteva zeci de kilowaţi, cu un factor de amplificare a puterii între 104 şi 105. [1]

Amplificatorul electromecanic a fost dezvoltat de inginerul electrician Ernst Alexanderson[2] în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub denumirea Amplidyne (o marcă înregistrată a companiei General Electric).

Amplificatorul electromecanic funcţionează ca un convertor reglat. Un motor de acţionare puternic, realizat ca maşină sincronă trifazată, este cuplat rigid la un generator de curent alternativ modificat. Motorul se roteşte cu o viteză constantă. Generatorul este echipat cu un sistem de excitaţie a câmpului controlat prin curent continuu. Dacă tensiunea de excitaţie a câmpului magnetic din generator este zero, nu se produce nicio tensiune la ieşire, chiar dacă motorul funcţionează la turaţia nominală. Cu numai câţiva waţi pentru alimentarea câmpului de excitaţie, generatorul produce o tensiune de ieşire capabilă să furnizeze curenţi mari. Sarcina este, de regulă, un motor electric de mare putere.

Amplificatoarele electromecanice au fost utilizate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru controlul pieselor de artilerie; în perioada postbelică au fost folosite şi în sistemele de urmărire ale antenelor radar de mari dimensiuni. Un astfel de amplificator electromecanic pentru o antenă radar secundar mai mică (de exemplu NRS-12 pentru P-12 ) cântărea aproximativ 50 kg; pentru sistemul de urmărire al radarului de măsurare a înălţimii PRW-13 acest ansamblu cântărea câteva tone. Pentru a asigura curenţii mari de pornire ai sarcinii (motorul care acţionează antena radar) şi pentru a evita depăşirea reglajului, se poate utiliza şi o reacţie inversă cu ajutorul unui tahogenerator.

Odată cu apariţia dispozitivelor semiconductoare capabile să comute puteri de ordinul mai multor kilowaţi, amplificatoarele electromecanice şi-au pierdut complet importanţa. În plus, sincronizarea antenelor mai multor radare nu mai este necesară, deoarece informaţiile lor radar primare sunt corelate într-un calculator. Pe ecrane sunt afişate din ce în ce mai mult doar informaţii secundare, precum ploturi şi trasee (tracks), care nu mai sunt disponibile în timp real.

Surse:

  1. E. F. W. Alexanderson, M. A. Edwards, K. K. Bowman: Dynamoelectric Amplifier for Power Control. In: Transactions of the American Institute of Electrical Engineers. Band 59, Nr. 12, 1940, S. 937–939
  2. Patent Nr. US-2 236 984 vom 01.April 1941