www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Prelucrarea semnalului radar și prelucrarea datelor radar

Imagine 1: Plotter pe harta situației aeriene © RIA Novosti. (Mikhail Fomichew)

Imagine 1: Plotter pe harta situației aeriene
© RIA Novosti. (Mikhail Fomichew)

Prelucrarea semnalului radar și prelucrarea datelor radar

Prelucrarea semnalului radar și prelucrarea datelor radar sunt toate măsurile care calculează o imagine sau un afișaj analizabil din semnalul ecou recepționat. În majoritatea cazurilor, prelucrarea semnalului radar se referă la partea care se ocupă încă de valoarea analogică, dar adesea deja digitală a semnalului de ecou. Prelucrarea datelor radar este partea care se referă numai la informațiile despre o țintă. Între acestea se află procesul de măsurare a coordonatelor.

Prelucrarea analogică a semnalului

În epoca echipamentelor radar analogice, prelucrarea semnalelor radar era încă foarte limitată și consta, de obicei, doar într-un sistem de suprimare a interferențelor. Prelucrarea datelor radar consta, în esență, doar în experiența operatorilor, care trebuiau să recunoască vizual semnalele țintei din zgomot și interferențele fixe ale țintei și meteorologice din confuzia de pete de pe ecran. Localizarea radio era determinată de decizia operatorului de a trimite un mesaj prin intermediul unui simbol pe ecran. Abia apoi erau măsurate coordonatele acestui semnal țintă. Acest lucru se putea face fie vizual, prin estimarea unghiului lateral și a distanței (în coordonate polare), fie prin atribuirea acestuia unui pătrat (coordonate carteziene).

Până la afișarea pe dispozitivul de vizualizare, care de obicei era încă echipat cu un tub catodic, era vorba întotdeauna de prelucrarea semnalului radar. Datele radar erau transmise acustic („prin voce”) la postul de comandă și transmise acolo pe o planșetă sau pe o fișă de raport al situației aeriene.

Figura 2: Dispozitiv de vizualizare cu sistem semiautomat de semnalizare (aici: de la PU12M), săgeata indică transmițătorul de poziție, un convertor al unei poziții mecanice într-un semnal electric, așa-numitul „Telekarandasch”, pentru prelucrarea semiautomată a țintei

Figura 2: Dispozitiv de vizualizare cu sistem semiautomat de semnalizare (aici: de la PU12M), săgeata indică transmițătorul de poziție, un convertor al unei poziții mecanice într-un semnal electric, așa-numitul „Telekarandasch”, pentru prelucrarea semiautomată a țintei

Prelucrarea semiautomată a semnalului

În sistemele semiautomate, semnul țintă de pe ecran putea fi, de asemenea, acoperit cu ajutorul unui punct liber mobil, care era acționat de operatorul radio cu ajutorul unui mic stilou (funcție similară unui joystick). Odată ce semnul țintă a fost acoperit exact, măsurarea a fost inițiată prin apăsarea unui buton. Au fost apoi utilizate potențiometre de înaltă precizie pentru a atinge o tensiune ca așa-numită „valoare verticală” și o a doua tensiune ca „valoare orizontală”. Poziția era apoi determinată din aceste două tensiuni de către un computer (de obicei încă analogic) și transmisă sistemului de ghidare automată.

Figura 3: Sistemul automatizat de ghidare „WP“

Figura 3: Sistemul automatizat de ghidare „WP“

Prelucrarea digitală a semnalului

Cu toate acestea, odată cu introducerea sistemelor de afișare digitale, tehnologia trebuie să preia acum această sarcină. Din fericire, progresul tehnic a ajuns deja la punctul în care procedurile digitale asistate de calculator nu mai diminuează performanțele echipamentelor radar în domeniul prelucrării semnalului.

Cu toate acestea, în practică, funcțiile logice ale procesării semnalelor radar pot fi combinate în câteva module în diferite unități radar. De exemplu, procesorul de lovituri poate fi combinat cu procesorul de semnal, iar diferitele combinatoare de complot pot fi combinate într-un singur modul.

Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu