Produsul timp-bandă
Figura 1: Produsele timp-bandă ale diferitelor impulsuri emise
Figura 1: Produsele timp-bandă ale diferitelor impulsuri emise
Produsul timp-bandă
Produsul dintre durata impulsului emis T și lățimea de bandă a semnalului BW, care trebuie să fie disponibilă și în receptor, se numește produsul timp-bandă (în engleză: Time-Bandwidth Product, TBP sau TBWP). Pentru o formă de undă emisă prestabilită, acest produs este constant. Radarele moderne pot însă utiliza forme de undă diferite, ale căror produse timp-bandă pot avea valori diferite. Produsul timp-bandă este un parametru important în proiectarea radarelor și reprezintă o măsură a raportului de compresie a impulsului care poate fi obținut. Forma de undă aleasă influențează și nivelul lobilor laterali temporali așteptați.
Lățimea de bandă a receptorului radar trebuie să fie cât mai mică posibil, pentru a evita recepționarea inutilă a zgomotului și a perturbațiilor suplimentare. Totuși, aceasta trebuie să cuprindă cel puțin lățimea de bandă necesară formei de undă utilizate, astfel încât semnalele ecou să poată fi prelucrate cu pierderi cât mai mici. La un radar care utilizează compresia impulsurilor, lățimea de bandă a semnalului determină în mare măsură durata impulsului comprimat. În cazul unui impuls fără modulație internă, lățimea de bandă necesară depinde de durata impulsului. Cu cât impulsul comprimat sau nemodulat este mai scurt, cu atât lățimea de bandă necesară este mai mare și cu atât poate fi mai bună rezoluția în distanță.
La un radar care utilizează o simplă modulație în impulsuri și are durata impulsului emis egală cu T, lățimea de bandă necesară este aproximativ 1/T. Astfel, produsul timp-bandă este aproximativ T/T = 1. Pentru această formă de undă, rezoluția în distanță depinde direct de durata impulsului emis T.
În cazul modulației cu codare binară în fază, lățimea de bandă a semnalului depinde de durata τ a fiecărui element de cod (chip). Aceasta este aproximativ 1/τ. Durata impulsului comprimat este, de asemenea, de același ordin de mărime cu durata unui chip. Prin urmare, produsul timp-bandă este aproximativ TBP = T/τ. Dacă radarul utilizează un cod Barker, lungimea maximă a codurilor Barker binare cunoscute este de 13 elemente. Astfel, se poate obține un produs timp-bandă de aproximativ 13. În acest exemplu, produsul timp-bandă corespunde aproximativ raportului de compresie a impulsului care poate fi obținut.
Radarele care utilizează impulsuri emise modulate în frecvență pot atinge produse timp-bandă de la câteva sute până la 10 000 sau chiar mai mult. În cazul unui impuls cu modulație liniară în frecvență, lățimea de bandă a semnalului rezultă din diferența dintre frecvența superioară f2 și frecvența inferioară f1, adică BW = Δf = f2 - f1. Astfel, produsul timp-bandă este TBP = T·Δf. Dacă durata impulsului radar este modificată, de regulă se modifică și produsul timp-bandă. Totuși, impulsurile cu durate diferite pot avea același produs timp-bandă, dacă lățimea de bandă a semnalului este adaptată corespunzător.
De exemplu, radarul de apărare aeriană RRP-117 utilizează două frecvențe de emisie, fiecare având o formă de undă cu modulație liniară în frecvență. Pentru o durată a impulsului emis de 100 µs (modul de operare pentru distanțe scurte) și o lățime de bandă a semnalului de 750 kHz, rezultă un produs timp-bandă de 75. Din această lățime de bandă se poate estima o rezoluție teoretică în distanță de aproximativ 200 m. Rezoluția în distanță realizabilă în practică depinde însă și de alți factori, care nu sunt luați în considerare în acest calcul simplificat.
Un alt exemplu de produs timp-bandă extrem de mare este radarul strategic AN/FPS-108 „Cobra Dane“ , pentru care este indicată o valoare TBP de 200 000.
Impulsul gaussian ocupă un loc aparte. Pentru semnalele cu formă gaussiană, folosind o definiție corespunzătoare a duratei și a lățimii de bandă, se obține un produs timp-bandă teoretic TBP = ¼. Valoarea numerică exactă depinde însă de modul în care sunt definite durata impulsului și lățimea de bandă. Un filtru gaussian permite obținerea unui impuls cu variație lină, fără supracreșteri tranzitorii. La unele radare mai vechi, lățimea de bandă a receptorului putea fi redusă în mod corespunzător printr-un regim special de funcționare („Limited“). Acest lucru reducea într-o anumită măsură și raza maximă de acțiune permisă de bilanțul energetic, deoarece nu toate componentele energetice ale semnalului ecou mai erau prelucrate. În același timp, perturbațiile din afara benzii de recepție îngustate puteau fi suprimate eficient.
Autor: Christian Wolff, traducere în limba română: Bogdan Marinescu