www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Măsurători temporale ale unui impuls

Figura 1: Definiții pentru măsurarea temporală a unui impuls

Supracreștere
Cădere
Durata impulsului
Linia de bază
Timp de creștere
Timp de descreștere
Subcreștere

Figura 1: Definiții pentru măsurarea temporală a unui impuls

Măsurători temporale ale unui impuls

Măsurătorile temporale ale unui impuls se efectuează cu un osciloscop. Acesta dispune de scale calibrate și de marcaje de timp. Noțiunea cea mai cunoscută în acest context este durata impulsului. Impulsurile au însă foarte rar o formă dreptunghiulară ideală. Sub influența sarcinilor reale și reactive, forma lor poate fi puternic deformată. De aceea trebuie cunoscut punctul impulsului în care urmează să fie efectuată măsurarea.

Durata impulsului

Durata unui impuls se măsoară începând din punctul de pe frontul crescător în care se atinge 50% din amplitudinea maximă a impulsului, fără a lua în considerare supracreșterea, până la punctul corespunzător nivelului de 50% al amplitudinii de pe frontul descrescător opus.

Timp de creștere și timp de descreștere

Timpul de creștere este intervalul de timp dintre valorile intermediare definite de 10% și 90% la schimbarea nivelului unui impuls. Cu cât aceste intervale sunt mai scurte, cu atât fronturile impulsului sunt mai abrupte.

Supracreștere

O supracreștere apare atunci când tensiunea nu atinge direct valoarea dorită, ci depășește temporar valoarea nominală. Supracreșterea este indicată de obicei ca procent din tensiunea maximă. În figura 1, de exemplu, aceasta ar fi de aproximativ 35%.

Subcreștere

Și la sfârșitul unui impuls tensiunea poate scădea sub valoarea nominală. Acest fenomen poate fi limitat cu ajutorul unei diode.

Căderea platoului impulsului

Sub influența sarcinii, platoul impulsului poate avea, în locul unei forme orizontale, o pantă descendentă. O măsurare furnizează însă o valoare a tensiunii. De aceea, în acest caz, măsurarea se efectuează între 10% și 90% din durata platoului impulsului.

Măsurători de putere

În general, aceste puncte de măsurare pot fi aplicate și mărimilor de putere, cum ar fi diagramele de radiație ale antenelor sau lățimile de bandă ale filtrelor. Trebuie însă avut în vedere faptul că osciloscopul nu afișează puteri, ci numai tensiuni. Jumătate din valoarea maximă a tensiunii nu este egală cu jumătate din putere. Lățimea la jumătate de putere a unui impuls reprezentat ca tensiune este mai mare decât lățimea la jumătate de putere a aceluiași impuls. De aceea, pentru determinarea lățimii impulsului unei mărimi de putere, trebuie utilizat nivelul de 0,707 din valoarea maximă.

Din păcate, măsurările la nivelurile de 10% sau 90% nu mai pot fi convertite la fel de simplu. În acest caz, ca soluție practică, în general nu se utilizează valoarea de putere de −3 dB, ci valoarea de tensiune de −3 dB, care corespunde unei valori de putere de −6 dB. În cazul diagramelor de radiație ale antenelor, acest lucru se referă în principal la aplicațiile radar în care antena de emisie și antena de recepție folosesc diagrame de radiație diferite, așa-numita diagramă de antenă pe două căi).[1]

În general, suprafața determinată aici prin măsurarea tensiunii este însă mai mare decât dacă s-ar fi efectuat de la început o măsurare a puterii. Din cauza fronturilor abrupte, diferența are într-adevăr o influență puternică asupra măsurării puterii, dar mult mai mică asupra lățimii impulsului, astfel încât, de exemplu, în figura 1, lățimea impulsului ar fi trebuit măsurată nu la 50%, ci la aproximativ 48%. În cazul diagramelor de radiație ale antenelor, limita de −3 dB oricum nu este atât de clară în realitate, astfel încât această eroare de măsurare poate fi neglijată.[2]

Surse:

  1. Merrill Ivan Skolnik: Radar Handbook McGraw-Hill Professional Publishing, second edition, 1990, ISBN 978-0-07-057913-2, page 3.20
  2. David Jenn: Microwave Devices & Radar Naval Postgraduate School, page 52 (online)