Guglielmo Marconi
Figura 1: Guglielmo Marconi
Guglielmo Marconi
Guglielmo Marconi (☆ 25 aprilie 1874 la Bologna, Italia – † 20 iulie 1937 la Roma) a fost un pionier italian al radiotehnicii.
Marconi s-a interesat de cercetările lui Maxwell și Hertz privind propagarea undelor electromagnetice. În 1895, el a dezvoltat o antenă de emisie legată la pământ, cu ajutorul căreia puteau fi transmise semnale către un punct aflat la 2400 de metri distanță. În experimentele sale a folosit un conductor fixat de un stâlp de lemn pentru cort. Cuvântul antenă provine din denumirea italiană a stâlpului de cort, l’antenna centrale.[1]
În anul 1896, Marconi a călătorit în Anglia. Acolo l-a convins pe directorul general al administrației poștale, William Preece, de avantajele sistemului său de telegrafie fără fir și a brevetat procedeul. În 1899, a reușit să stabilească prima legătură fără fir peste Canalul Mânecii, iar în 1901 a realizat prima transmisie radio transatlantică.
În 1909, Marconi a primit Premiul Nobel pentru Fizică împreună cu fizicianul german Karl Ferdinand Braun pentru activitatea sa privind transmiterea fără fir a mesajelor. În 1935, a fost numit profesor la Catedra de unde radio a Universității din Roma.
Surse și referințe:
- Pentru etimologie, consultați:
„Există diferențe de sens între formele de plural și singular: Antenne, f., catarg pentru velă, vergă; Antennen, antenele insectelor.”
(Anke Heier: ’’Deutsche Fremdwortlexikografie zwischen 1800 und 2007. Zur metasprachlichen und lexikografischen Behandlung äußeren Lehnguts in Sprachkontaktwörterbüchern des Deutschen’’ Walter de Gruyter, 2012, ISBN 978-3-11-028267-2)