Sfaturi și avertismente pentru construirea unui radar propriu
Pe forumuri și bloguri se pune uneori întrebarea ce trebuie avut în vedere atunci când se construiește un radar în regie proprie. Sunt menționate adesea construcții aventuroase cu o antenă parabolică de satelit și un magnetron provenit dintr-un cuptor cu microunde, dar astfel de soluții nu au practic nicio șansă să funcționeze corect.
Construirea unui radar propriu, care să poată fi chiar utilizat legal, este însă mai simplă decât s-ar putea crede.
Ca regulă generală însă: Nu utilizați magnetroane provenite din cuptoare cu microunde!
Din motive de siguranță este recomandabil să vă limitați la module semiconductoare,
deoarece tensiunile lor moderate de funcționare implică un risc mult mai redus.
Întrebări frecvente
Ce putere trebuie să aibă emițătorul pentru a obține o rază de acțiune de aproximativ 2 până la 3 kilometri?
Pentru raza de acțiune a unui radar sunt valabile două condiții. Prima este o condiție temporală, care trebuie să asigure un timp de recepție suficient pentru timpul necesar propagării undelor electromagnetice. A doua este o condiție energetică, potrivit căreia bilanțul puterii de emisie trebuie să fie suficient pentru a compensa pierderile pe traseul către țintă, la reflexie și pe traseul de întoarcere, astfel încât la receptor să mai ajungă un semnal ecou care să poată fi prelucrat.
Dacă optați pentru un radar cu impulsuri, atunci, conform ecuației radarului, puterea de impuls necesară pentru această distanță trebuie să fie, ca estimare aproximativă, de circa 5 până la maximum 10 W, iar frecvența de repetare a impulsurilor ar trebui să aibă valori cuprinse între 1 și maximum 10 kHz, ceea ce este mai mult decât suficient pentru măsurători neambigue în acest domeniu.
Dacă optați pentru un radar FMCW, o putere de emisie de 10 până la 30 mW este complet suficientă. În locul frecvenței de repetare a impulsurilor, durata burstului îndeplinește aici o funcție asemănătoare (adică durata unui ciclu de măsurare, corespunzătoare duratei creșterii liniare a frecvenței). Deoarece această durată se situează de obicei în domeniul milisecundelor, nu sunt de așteptat măsurători ambigue ale distanței.
Faptul că radarul FMCW poate atinge aici o rază de acțiune mai mare cu o putere mai mică decât radarul cu impulsuri se datorează faptului că pentru rază nu este determinantă numai puterea impulsului, ci mai ales conținutul energetic al impulsurilor emise. Prin urmare, se poate compara în mod rezonabil mai ales puterea medie a radarului cu impulsuri cu puterea radarului FMCW.
Ce frecvențe pot utiliza pentru un radar construit în regie proprie?
Există mai multe benzi de frecvență autorizate special pentru tehnica de măsurare (iar radarul este un echipament de măsurare). Este cunoscută în special frecvența de 24,125 GHz din banda K, pentru care sunt deja disponibile numeroase module radar destinate proiectelor de amatori. Aceste autorizări de frecvență emise de Agenția Federală de Rețele din Germania sunt în general limitate și în ceea ce privește puterea maximă de emisie.
Sunt permise și proiecte precum radarul UWB, care emite doar câteva impulsuri extrem de scurte, greu de deosebit, la distanțe mai mari, de zgomotul natural al mediului. Deoarece Agenția Federală de Rețele din Germania nici măcar nu poate măsura cu ușurință astfel de emisii suplimentare de impulsuri de zgomot, nu poate nici susține că acestea produc interferențe. Din acest motiv, radarele UWB cu putere de impuls limitată au fost autorizate în general prin reglementări.
Totuși, radarul UWB nu este recomandat unui amator cu puțină experiență în domeniul frecvențelor înalte. Rezultate mai rapide și mai sigure se obțin cu modulele radar FMCW disponibile comercial. Acestea conțin deja emițătorul, receptorul și elementele radiante ale antenei și trebuie doar conectate la circuite de joasă frecvență. Atenție însă! Multe dintre modulele foarte ieftine sunt potrivite doar ca radar CW și nu pot fi modulate. Prin urmare, în mod normal nici nu pot măsura distanța. Ca regulă practică se poate spune că, dacă un modul radar are doar trei pini de conectare, cu siguranță nu este potrivit pentru funcționare FMCW.
Pot utiliza o antenă parabolică de satelit veche ca antenă pentru modulul radar?
În general: da. Deoarece antenele parabolice de satelit sunt proiectate pentru frecvențe de până la aproximativ 13 GHz, teoretic sunt mult mai eficiente în domeniul de 24 GHz decât atunci când sunt utilizate într-un sistem de recepție prin satelit. Trebuie doar avut grijă ca reflectorul să nu fie deformat, deoarece altfel acest câștig se pierde din nou. Așadar, încercarea de a da reflectorului un aspect mai „specific radarului” cu ajutorul unui polizor unghiular nu va funcționa.
La orientare trebuie avut în vedere și faptul că aceste antene sunt proiectate de fapt să recepționeze semnale dintr-o direcție situată la aproximativ 27°…30° deasupra orizontului. Pentru o radiație orizontală a radarului, antena trebuie deci înclinată înainte aproximativ cu acest unghi.
Un LNB vechi cu diametrul gâtului de 40 mm poate fi demontat cu ușurință, iar un modul radar simplu, cu doar două antene patch, poate fi montat în carcasă în spatele alimentatorului horn, astfel încât antenele patch să se afle aproximativ în centrul secțiunii circulare a ghidului de undă. Această soluție nu este deosebit de eficientă, deoarece cele două antene patch trebuie să împartă zona centrală și, prin urmare, niciuna dintre ele nu se află exact în centru. Totuși, această construcție are avantajul că vechea carcasă LNB asigură o fixare mecanică bună exact în poziția corectă și oferă protecție împotriva stropilor de apă.
Aspectul juridic formal al unei astfel de construcții poate deveni însă problematic. Chiar și o antenă parabolică relativ mică, cu un diametru de numai 60 cm, are un câștig al antenei de până la 36 dB, adică aproximativ de 4000 de ori. În anumite condiții, suma tuturor pierderilor poate să nu fie suficientă pentru a garanta respectarea valorii maxime admise de EIRP impuse de Agenția Federală de Rețele din Germania. EIRP (Effective Isotropic Radiated Power) reprezintă puterea de emisie înmulțită cu câștigul antenei. Și aici există însă o soluție posibilă: dacă apare o asemenea situație, în carcasa LNB, direct în fața grupului de antene de emisie, poate fi introdusă o bucată mică de polistiren expandat, a cărei atenuare redusă este complet suficientă pentru acest scop.
Cum stau lucrurile cu expunerea la radiații a acestui radar? Sunt de așteptat efecte asupra sănătății?
Puterile de emisie ale modulelor radar disponibile comercial sunt toate în domeniul câtorva miliwați.[1] (Consultați datele tehnice la http://www.viasat.com/files/assets/web/datasheets/24GHz_RADAR_chip_103_web.pdf) Chiar și atunci când se utilizează un reflector de antenă cu un câștig de 36 dB, o putere efectivă de aproximativ 1 până la maximum 4 W este de așteptat numai în direcția principală de radiație. (În Germania, valoarea limită admisă ar fi de 50 W pe metru pătrat.) Acest calcul este însă departe de condițiile reale, deoarece la o distanță de unu până la doi metri radarul nici măcar nu poate ilumina o suprafață de un metru pătrat, întrucât diagrama antenei este mult mai îngustă.
După o distanță de aproximativ doi metri, pierderile datorate divergenței fasciculului (vezi: atenuarea în spațiul liber) devin din nou suficient de mari, astfel încât expunerea la radiații scade cu pătratul distanței. În cazul cel mai nefavorabil, la o distanță de un metru direct în direcția fasciculului principal (iar în practică este dificil să vă apropiați mult mai mult), acest radar produce o expunere comparabilă cu cea a unui telefon mobil ținut direct lângă ureche. Dacă stați lângă radar, deci în afara direcției principale de radiație, expunerea acestuia poate fi considerată neglijabilă.