www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Măsurarea lobilor laterali temporali

Figura 1: Analizor de semnal și spectru R&S®FSW
(Prin amabilitatea Rohde & Schwarz)

Figura 1: Analizor de semnal și spectru R&S FSW
(Prin amabilitatea Rohde & Schwarz)

Măsurarea lobilor laterali temporali

Dacă pentru un radar este necesară o rază mare de acțiune, dar se utilizează un emițător cu semiconductoare, se aplică adesea modulația intrapuls. Această metodă combină avantajele unei bune rezoluții în distanță și ale unui conținut energetic ridicat al impulsului de emisie, la o putere de vârf relativ redusă. Un filtru adaptat corespunzător din canalul de recepție al radarului comprimă în timp semnalul ecou radar și mărește amplitudinea impulsului comprimat aproximativ cu raportul de compresie a impulsului. Compresia impulsului este un tip de funcție de autocorelație și, pe lângă impulsul principal îngust cu o valoare de vârf ridicată în domeniul timp, produce și lobi laterali temporali (time sidelobes) la ieșirea filtrului de compresie a impulsului.

Performanța compresiei impulsului este influențată atât de forma de undă de modulație (waveform), cât și de calitatea circuitelor și, în cazul compresiei digitale a impulsului, și de calitatea software-ului. De aceea, un mediu de testare controlabil, repetabil și eficient din punct de vedere al timpului este esențial pentru obținerea performanțelor maxime ale radarului. Astfel de măsurători nu mai sunt însă utile la radarele aflate deja în exploatare. Ele permit totuși dezvoltatorilor de sisteme radar și inginerilor radar să optimizeze, să verifice și să testeze eficient formele de undă de modulație, componentele speciale ale circuitelor și întregul sistem, pentru a îmbunătăți performanțele radarului.

Pentru aceste măsurători poate fi utilizat analizorul de semnal și spectru R&S®FSW (figura 1). Acesta permite măsurarea și analiza lobilor laterali temporali pentru optimizarea semnalelor radar comprimate, precum și a componentelor hardware și a sistemelor radar. În plus, pot fi verificate cu ușurință și perturbațiile semnalului, de exemplu distorsiunile intenționate ale semnalului ecou. Pentru configurația de măsurare, emițătorul radar este conectat prin atenuatoare adecvate la intrarea RF a R&S®FSW (putere maximă: 30 dBm). O formă de undă de modulație ideală în format digital I/Q este încărcată în analizor, care funcționează ca filtru de compresie a impulsului. Această formă ideală a semnalului poate fi generată sintetic sau înregistrată anterior cu R&S®FSW și salvată pe un stick USB ca referință.

Forma efectiv măsurată a impulsului de emisie este corelată încrucișat cu forma de undă I&Q ideală (waveform) salvată ca referință. În cazul unui impuls măsurat ideal, cele două forme ale curbelor ar fi identice și ar prezenta aceeași curbă principală îngustă. În practică însă, formele curbelor diferă, de exemplu din cauza inexactităților de modulație, zgomotului de fază și reflexiilor provocate de neadaptările dintre diferitele etaje de prelucrare. Cu cât formele curbelor diferă mai mult, cu atât raportul de compresie este mai puțin eficient. Ca urmare, lobii laterali devin mai mari, ceea ce afectează performanțele sistemului radar. Aceștia pot masca ținte mai mici și pot provoca alarme false.

Dezvoltatorii de sisteme radar își pot îmbunătăți proiectarea radarului prin măsurători automatizate și reproductibile și pot verifica imediat rezultatele.