Diode PIN
| diodă obișnuită cu joncțiune pn: |
|
diodă PIN cu regiune i intrinsecă |
| |
regiune p (difuzată) regiune i regiune n (substrat)
|
Figura 1: Structura unei diode PIN
Diodele PIN au o structură cu trei straturi,
cu o regiune centrală i cât mai intrinsecă posibil între regiunile de contact p și n puternic dopate.
Pentru timpi scurți de comutare, lățimea regiunii i este de 0,5...1µm.
Dacă sunt necesare tensiuni mari de străpungere, lățimea
regiunii i poate ajunge până la 100µm.
Utilizarea diodelor PIN în tehnica de înaltă frecvență se bazează
pe următoarele proprietăți:
- La polarizare inversă, puținii purtători de sarcină din
regiunea i sunt îndepărtați chiar și la tensiuni inverse mici.
Dioda PIN are atunci o capacitate a stratului de baraj
independentă de tensiune.
La o lățime mare a regiunii i, capacitatea este foarte mică,
astfel încât dioda PIN prezintă o impedanță mare
pentru oscilațiile de înaltă frecvență.
În plus, tensiunea de străpungere este mare, astfel încât pot fi aplicate tensiuni alternative ridicate.
- La funcționarea în sens direct, regiunea i este umplută
cu purtători minoritari injectați.
Dioda PIN prezintă atunci o rezistență dependentă de curentul direct,
care poate avea valori foarte mici.
În această stare, dioda PIN se comportă ca o rezistență liniară
chiar și pentru oscilații de înaltă frecvență cu amplitudine mare.
- Diodele PIN pot fi comutate foarte rapid,
în aproximativ 1 ns, între polarizarea inversă
(aproape circuit deschis) și polarizarea directă (aproape scurtcircuit).