Diferențele dintre radar, sonar și lidar
Asemănările dintre radar, sonar și lidar ar trebui să fie clare: toate cele trei tehnologii măsoară timpul de propagare al semnalelor emise până la reflexiile lor și, pe baza acestuia, calculează distanța, iar adesea generează și o reprezentare grafică a mediului înconjurător.
Figura 1: Unde transversale (sus) în comparație cu unde longitudinale
Figura 1: Unde transversale (sus) în comparație cu unde longitudinale
Figura 1: Unde transversale (sus) în comparație cu unde longitudinale
Radar
În radar, pentru măsurarea timpului de propagare se utilizează unde electromagnetice. Viteza lor de propagare în atmosferă este apropiată de viteza luminii. Frecvența acestor unde este aleasă între aproximativ 30 kilohertzi și, în prezent, 230 gigahertzi. În cadrul acestui spectru de frecvențe există diferite moduri de propagare și condiții de propagare pentru undele electromagnetice, care influențează performanțele radarului în direcția dorită.
Undele electromagnetice sunt unde transversale și oscilează într-un plan perpendicular pe direcția de propagare. Direcția exactă a oscilației este determinată de polarizare. Diferite polarizări sunt utilizate pentru a valorifica în mod selectiv proprietățile diferite de reflexie ale obiectelor care trebuie localizate și pentru a îmbunătăți astfel detectarea acestora.
Sonar
În sonar, pentru măsurarea timpului de propagare se utilizează unde sonore. De cele mai multe ori este vorba despre ultrasunete, astfel încât frecvența se află în afara domeniului audibil. Undele sonore se propagă exclusiv ca unde longitudinale: ele oscilează numai de-a lungul direcției de propagare. O polarizare asemănătoare celei a undelor electromagnetice nu este posibilă. Undele sonore au nevoie de un mediu pentru a se propaga. Fiecare mediu are o viteză specifică de propagare. Formarea unei imagini este posibilă numai dacă există un mediu de propagare aproximativ omogen. Acesta este cazul, de exemplu, sub apă, motiv pentru care sonarul este utilizat în principal în aplicații maritime.
Lidar
Lidar utilizează impulsuri luminoase pentru măsurarea timpului de propagare și, de aceea, este cel mai ușor de comparat cu radarul. De cele mai multe ori, sunt utilizate lasere ca emițătoare. Frecvența lor foarte ridicată se află în domeniul petahertzilor și este indicată, de regulă, prin lungimea de undă echivalentă în vid. Aceasta se poate afla și în domeniul infraroșu. Sunt posibile polarizări diferite, însă termenii din tehnologia radar pot avea semnificații mult simplificate în comparație cu termenii omonimi din optică și, de aceea, trebuie comparați numai cu prudență.
Figura 2: Lungimi de coerență ale luminii: sus, o lungime de coerență relativ mare; jos, lungimi de coerență mici. Săgețile indică salturile de fază dispuse haotic, care pot reprezenta în același timp și o schimbare a direcției de polarizare.
Figura 2: Lungimi de coerență ale luminii: sus, o lungime de coerență relativ mare; jos, lungimi de coerență mici. Săgețile indică salturile de fază dispuse haotic, care pot reprezenta în același timp și o schimbare a direcției de polarizare.
Figura 2: Lungimi de coerență ale luminii: sus, o lungime de coerență relativ mare; jos, lungimi de coerență mici. Săgețile indică salturile de fază dispuse haotic, care pot reprezenta în același timp și o schimbare a direcției de polarizare.
Măsurarea frecvențelor Doppler cu lidar este supusă unor condiții tehnologice diferite. În cazul luminii, noțiunea de coerență se aplică numai în cadrul unei anumite lungimi de coerență, care se află de obicei în domeniul micrometric. Dincolo de aceasta apar salturi de fază nedeterminate, care împiedică prelucrarea coerentă ulterioară a semnalului. În schimb, la radarul cu generare complet coerentă a semnalului emis, această lungime de coerență este infinită. Din cauza limitării la o singură lungime de coerență, aplicațiile CW și FMCW cu lidar sunt practic imposibil de realizat.
Din acest motiv, în cazul radarului, depolarizarea este măsurată numai ca o rotație pură a planului de polarizare, deoarece diferitele componente ale unei reflexii se suprapun coerent și formează o undă cu o nouă direcție de polarizare. Diferența dintre lungimile de coerență influențează direct reflexia de la țintele volumetrice, în cazul cărora reflexiile radar se suprapun coerent și se pot chiar anula complet (consultați polarizarea circulară). Din acest motiv, lidarul este utilizat pe scară largă mai ales în observațiile meteorologice. Telemetrele laser au și aplicații militare, însă pot fi utilizate numai în condiții de vizibilitate optică bună (ca reamintire: radarul este independent de condițiile de vizibilitate și iluminare).