www.radartutorial.eu www.radartutorial.eu Principiile Radiolocaţiei

Sensibilitatea receptorului radar

Condițiile de măsurare a sensibilității unui receptor radar nu sunt stabilite în mod unitar. Acestea depind de procedurile de măsurare și verificare ale fiecărui producător. Rezultatul unei asemenea măsurători este adesea desemnat prin abrevierea MDS. Totuși, această abreviere nu este utilizată pretutindeni cu același înțeles și poate desemna două noțiuni diferite:

Semnal minim detectabil (Minimum Detectable Signal, MDS)
Acest termen desemnează puterea minimă a semnalului recepționat la care un semnal mai poate fi detectat în condiții prestabilite. La radarele moderne, se referă adesea la detecția automată a semnalelor.
Totuși, posibilitatea de a genera ulterior un marcaj de țintă pe baza acestui semnal depinde și de prelucrarea ulterioară a semnalului.

Semnal minim discernabil (Minimum Discernible Signal, MDS)
Acest termen este utilizat frecvent atunci când un operator mai poate distinge un semnal slab de zgomot pe ecranul unui indicator radar. (Puterea determinată astfel poate fi considerabil mai mică decât cea necesară pentru detecția automată.)

Semnificația atribuită abrevierii MDS la un anumit radar depinde, printre altele, de concepția receptorului și a sistemului de prelucrare a semnalelor. La radarele mai vechi, prelucrarea semnalelor se realizează încă parțial analogic, cu ajutorul amplificatoarelor și filtrelor, iar operatorul evaluează ecourile pe indicator. La radarele moderne, semnalele recepționate sunt însă prelucrate digital. Astfel, pe ecran sunt afișate adesea numai țintele deja detectate de procesorul de semnale radar și selectate pentru afișare.

Și termenul mai rar utilizat semnal minim vizibil (Minimum Visible Signal, MVS) se bazează pe o apreciere efectuată de operator. În schimb, termenul „sensibilitate tangențială”, de asemenea utilizat, desemnează un anumit criteriu vizual de măsurare, în cadrul căruia se compară anvelopele de zgomot ale semnalului și ale zgomotului propriu. Prin urmare, aceste două noțiuni nu pot fi pur și simplu echivalate cu MDS.

Zgomotul propriu al sistemului de recepție constituie o mărime de referință relativ stabilă. Pentru detecția automată a semnalelor trebuie atins un raport semnal-zgomot prestabilit. Pragul de detecție necesar depinde de probabilitatea de detecție dorită și de probabilitatea admisibilă de alarmă falsă.

Semnal minim discernabil (Minimum Discernible Signal, MDS)

Puterea minimă a semnalului recepționat (Pe,min), la care acesta mai poate fi recunoscut pe indicatorul radar, este denumită semnal minim discernabil (Minimum Discernible Signal, MDS).

Această valoare se determină de obicei cu ajutorul unui indicator radar (A-Scope sau PPI). Ea reprezintă puterea la intrarea receptorului la care semnalul abia mai poate fi recunoscut pe indicator. Valoarea se exprimă de regulă în dBm. La anumite receptoare radar cu sensibilitate ridicată se pot atinge, de exemplu, valori de la −110 dBm până la −113 dBm. Totuși, acest tip de măsurare prezintă o incertitudine subiectivă. Aprecierea poziției exacte a nivelului mediu al zgomotului poate varia cu câțiva milimetri pe ecran. Această diferență poate influența sensibil rezultatul măsurării.

Oscilogramă pentru determinarea semnalului minim discernabil, cu nivelul mediu al zgomotului indicat.
nivelul mediu
al zgomotului
MDS
3 dB

Figura 1: Oscilogramă pentru măsurarea sensibilității receptorului (MDS)

Oscilogramă pentru determinarea semnalului minim discernabil, cu nivelul mediu al zgomotului indicat.
nivelul mediu
al zgomotului
MDS
3 dB

Figura 1: Oscilogramă pentru măsurarea sensibilității receptorului (MDS)

Semnal minim detectabil (Minimum Detectable Signal, MDS)

Puterea minimă a semnalului recepționat (Pe,min), la care acesta mai poate fi detectat în condițiile prestabilite de sistemul automat de prelucrare a semnalelor, este denumită semnal minim detectabil (Minimum Detectable Signal, MDS).

Această valoare este determinată frecvent printr-o măsurare efectuată după amplificatorul de frecvență intermediară (adesea înaintea detectorului I&Q) și este raportată la puterea de la intrarea receptorului. Drept criteriu de măsurare se poate utiliza, de exemplu, un nivel al semnalului situat cu 3 dB deasupra nivelului mediu al zgomotului propriu. Pragul de detecție efectiv necesar este determinat de prelucrarea ulterioară a semnalelor radar și reprezintă un compromis între probabilitatea de detecție și probabilitatea de alarmă falsă. Pentru anumite receptoare radar sunt indicate, de exemplu, valori de ordinul −100 … −103 dBm.

Determinarea practică a sensibilității receptorului este descrisă în capitolul „Practica măsurărilor”, la pagina Măsurarea sensibilității receptorului.